Ultimul cuvant

Am cerut vieţii o poveste
Şi astrele mi-au dat de veste
Că voi avea ce îmi doresc...
Destinul deci, să mi-l trăiesc.

Povestea nu avea sfârşit
Aşa că, nehotărât fiind,
Am aruncat-o la gunoi...
Am aruncat şi multe foi.


Dar ce-mi păsa?
Nu o simteam ca fiind
Povestea mea...


În timp ce anii tot mai grei
Pe față îmi brăzdau alei,
Am început umil să cred
Că am aruncat-o fără sens.
Dar sunt şi eu om...
Nu vreau şi chiar urăsc
Greşeala să o recunosc.


Când viaţa a început să ceară
M-am mai rugat de astre iară
Ca nicicând, a mea chemare
Nu a avut nicio urmare...
Aşa că am luat povestea altcuiva.
Un altul care nu şi-o mai dorea.


Îi ştiu sfarsitul,
Îl şi simt,
Încerc să-l mint,
Să-l fac să fugă,
Dar mereu, mereu...
Îmi e pe urmă.