Gaslighting este un termen folosit in psihologie pentru a
desemna o serie de actiuni manipulative prin care o persoana este determinata sa -si pune la
indoiala perceptia si prin urmare, propria realitate.
Denumirea privine din titlul unei piese de teatru din anii
40 in care un sot incearca si reuseste sa-si convinga sotia si anturajul de
incapacitatea ei de a vedea corect realitatea. In piesa, sotul modifica des
mici elemente din mediul inconjurator pe care apoi le neaga vehement. Spre
exemplu, micsoreaza lumina lampilor din casa –de aici si titlul- si apoi
sustine ca asa au fost de la inceput.
Sunt mici distorsuni ale realitatii folosite atat de des si
cu atat de multa convingere incat subiectul, cel manipulat, ii ramane in fapt o
singura optiune: sa creada ca judecata sa (bazata pe informatia oferita de
simturi) este gresita si astfel sa se increada in descrierea oferita de
manipulator. Implica un grad de
afectivitate in sensul ca vei crede mai usor ceea ce iti spune o persoana care
iti place si pe care o admiri. Distonanta congnitiva trebuie rezolvata pentru a
recapata echilibru psihic: ai gresit initial cand ai acordat incredere
manipulatorului sau gresesti acum cand te bazezi pe simturile tale?
Este folosita cu destul succes ca si tehnica de marketing –
o simpla analiza iti va spune care sunt personalitatile admirate de grupul
tinta. In 7 din 10 cazuri vei cumpara ce iti recomanda – mai mult chiar, vei si
crede ca functioneaza J
Totusi tin sa va spun ca parul vostru oricum se va rupe,
dintii nu va sclipesc ca diamantul si in niciun caz nu profiti de viata daca iti faci abonament la
Vodafone. Aaa si margarina tot plina de E-uri ramane. Doar ca sa stiti…
