Nimic nu se compara cu momentul acela cand te trezesti dimineata si ai o notificare care zice simplu: "tataie". Da, tataie...
Tot ce sunt si tot ce fac, te reprezinta, iti sunt omagiu. Ajung atat de rar la cimitir....dar nu acolo te afli matale. Ci in sufletul meu, in ceea ce zic si in tot ce realizez. Esti forta care ma ridica atunci cand cad, esti flacara din sufletul meu care se incapataneaza sa lumineze cu tot vantul si furtuna ce se ridica din praful ramas. De la matale am invatat sa fiu luptatoare si ooo, tataie, ce luptatoare am devenit...
Acum multi ani, in ziua asta, am simtit ce inseamna sa te simti singur. Si ce povara este asta pentru oricine, oricat de puternic crede ca este. Amintiri peste amintiri si tu esti unicul lor stapan. O clipa de neatentie si poate se sterge ceva...poate se deterioreaza.
Oamenii se impart in doua feluri, consider eu. Unii sunt ca hartia obisnuita si altii ca hartia pergament. Hartia pergament poate fi folosita din nou si din nou fiind reciclabila si extrem de versatila. A doua tipologie, hartia simpla, ramane impregnata. Nu se sterge, nu se curata, nu se recicleaza. In esenta, in lumea hartiilor si a oamenilor, este o hartie inutila. Ca om si ca hartie, e bine sa uiti tot ce te-a atins. Ca om si hartie e bine sa poti sa fii folositor din nou.
Cu toate acestea, nu as da nicio amintire de-a mea pe vreuna noua. Nu as renunta la nimic, nu as vrea sa fiu curata, neimpregnata, nemototolita. Nu stiu de unde vine aceasta incapatanare, aceasta mandrie absurda de hartie. Imi place sa cred ca nu am uitat nimic. Imi place sa cred ca ...
Imi place sa cred ca ai fi mandru de mine.
"Bunicul a parasit timpul ce invarte ceasul de pe noptiera. Nu a plecat definitiv, a luat doar un alt tren...
Va rog sa nu il uitati pe acest batran de 1003 luni, mandru posesor al celor 9 bloguri. Pana in ultima clipa am crezut ca se va face bine pentru ca asta am invatat de la el, prin puterea exemplului sau, sa fiu optimista intotdeauna."
