Muntenegru. O clipa de neatentie, nerabdare, nesansa. 18 oameni mor. Oameni, nu conteaza ce nationalitate. Moartea nu discrimineaza, nu mori mai frumos pentu ca esti roman, alb, casatorit sau divortat. Mori la fel de urat oricum ai fi. In tot acest accident tragic se remarca extraordinara omenie pe care au aratat-o localnicii de acolo fata de victime. Nu poti sa nu ramai fara cuvinte cand vezi acea desfasurare de forte, acea unitate intre cei ce se lupta sa salveze niste vieti.
Sunt cinic pentru ca m-am nascut in Romania si stiu cat de ingrozitor de mult te pot schimba lipsurile, frustrarea, traiul iintr-o tara care trage apa dupa tine si apoi te intreaba politicos daca mai vrei...
De aia ma intreb, daca accidentul se intampla aici, in Romania, daca in autocar erau muntenegreni si nu romani, cum reactionam noi? As vrea sa cred ca la fel si totusi...nu imi iese din cap o imagine in care un cioflengar iese si se plimba cu mana in sold si se uita la 2 prosti ce se chinuie sa ajute. Ii analizeaza, le analizeaza masinile si apoi decide sa se intoarca la consoarta sa-i dea ultimele vesti pe ton de telejurnal, adaugand:
"Are cine sa-i ajute pe aia...astia sunt tarani, sunt obisnuiti cu tarana sub unghii. Unul are o Dacie"
Soata comenteaza si ea disperata: " Da nu se misca si ei mai repede? Pierd telenovela!!"
Trec altii in timp ce din spate se aud claxoane insistente. Majoritatea au telefoanele in mana, cine stie cand mai da ocazia peste ei sa se pozeze cu un brat. Da, un brat. Daca se gaseste pe sosea, adica, doar nu o sa coboare ei acolo.
Bine ca nu sunt inteligenti, pana la urma exista atat de mult adevar in "fericiti cei saraci cu duhul..". Nu stii ca puteai sa ajuti, ca daca ajutai si tu, salvai o viata. Drept pentru care esti fericit. Ce pana mea.
Doi, mai tineri, au gasit un cadavru de caine pe sosea si se pozeaza cu el cu degetul mare indreptat care un dumnezeu al lor. Chiar daca nu il gaseau in drum, erau hotarati sa incolteasca vreun maidanez, sa-i dea in cap. Trebuie sa ai o poza de la locul accidentului. Trebuie sa hranesti cumva casuta hulpava si curioasa " la ce te gandesti" din facebook. Daca lasi si un comment lacrimogen ai dat gata doua pitipoance ce sunt dispuse sa-ti modifice poza in roz, sa ii adauge 2 fluturasi si sa treaca un " I LUV Y" pe ea. Da, ne place omenia. Mai omenie decat RIP si :( nu exista.
Vin televiziunile. Se ia interviu cioflengarului care a vazut tot accidentul si intre timp a avut timp sa se geluiasca. Descrie in amanunt ecartamentele, povesteste cum era sa-l ia si pe el soferul la vale. Accepta politicos parerile de rau exprimate din studio (breaking news, desi breaking bus e mai potrivit) si accepta o invitatie pentru a doua zi.
In prapastie, aceiasi doi se chinuie si ocazional mai striga dupa ajutor. Nimeni nu-i ajuta, nu e nicio graba. Daca nu au murit deja, oricum mor pana ajung ambulantele, pana ajung la spital pe drumurile patriei, mor ca nu e sange, doctorul e la mare sau mor pentru ca "apartinatorii" nu au aflat si nu sunt acolo sa bage plicul in buzunar. Mor pentru ca cutarica X s-a saturat sa primeasca apeluri din zona accidentului si isi inchide telefonul. Mor pentru ca alti gelati nu se dau din fata ambulantei. Mor pana sa ajunga politicienii sa se pozeze cu ei.
Da' mai conteaza de ce mor? Nu pentru ei.
ASTA e Romania in care traim sau murim, dupa caz. Poate e bine, poate e rau ca e lasat drapelul in berna. Dar asa cum a fost lasat, merita ridicat a doua zi pentru acei oameni care mai exista prin diferite colturi ale lumii, oameni care vor sari in ajutor chiar daca isi risca propria viata, oameni care readuc speranta. Chiar si unui cinic.
