Incep azi un nou capitol

Incep azi un nou capitol, privind 2 oameni

El – un baiat – da, corect spus, nu barbat doar baiat. Crescut pentru a fi doar ce trebuie sa fie pentru parinti. Crescut sa ofere maini si pahare cu apa la batranete, un fel de “just in case” obligatoriu, asa cum sunt majoritatea copiilor facuti in ziua de azi. Niciun simt al responsabilitatii, niciun plan de viitor doar o disperare de a fi bagat in seama si de a i se acorda importanta de catre cineva. 

Obisnuia sa faca mici afaceri ca sa isi castige niste bani si ceva prieteni.  Nu excela oricum la asta dar se descurca cat sa nu faca eforturi prea mari sa fie mai mult de atat.

EA – o fata, crescuta pentru a fi cea mai buna dar care nu reusea niciodata sa atinga asteptarile acestea. O fata care de mica a fost urata de o parte a familiei ei pentru ca era iubita de alta parte a familiei ei. Un om care visa sa aiba lucruri numai ca sa poata sa le dea dar nu pentru ca avea o bunatate interioara ci pentru ca asa era toata lumea impacata si ea linistita.

Si s-au intalnit pentru ca el voia sa o insele cu un telefon mobil si ea voia sa fie inselata.

Imi aduc aminte de vestita bratara pierduta, bratara lui. Cumva, i-a dat-o ei sa o tina si ea a pierdut-o bininteles. Asa cum pierdea de regula mai toate lucrurile care ii ajungeau in grija. Imi aduc aminte de meditatiile la matematica si de nervii facuti pentru ca el nu se putea concentra mai mult de 5 minute. Pentru ca era cald, era prea greu, era prea mult. Imi aduc aminte de ceaiul de scortisoara –reteta invatata si cum as putea sa uit seara in care a pregatit cina? Cu cartofi cu branza pentru ca asta iubea ea sa manance, asta ii amintea de copilarie.

Si, bineinteles, imi aduc aminte de nenumarate reprosuri in care ea sau eu cea de atunci, ii cerea sa fie matur si de incredere. In care ii cerea sa nu mai sperie babe pe strada si sa nu se mai dea rotund ca sparge peretii cu atusugestia si autocontrolul.

Cand a corectat-o pe ea, fata care luase la liceu cu 9.45 la gramatica limbii romane. Chestie pe care i-a iertat-o greu sau poate niciodata.

Cand a uitat ea de el, lasandu-l in fata portii si tatal ei i-a adus aminte sa il cheme. Cand vorbeau despre femei si rolul lor in societate, stand pe treptele blocului.  Sau cand a uitat de el dupa ce a luat 3 cafele si ea a plecat cu masina dupa ce si-a luat-o pe a ei. Noroc ca mai era altcineva in masina, cine stie unde si-ar fi adus aminte ca venise impreuna cu cineva.

Cand a vrut sa o imbete si i-a reusit asa de bine ca s-a speriat. Dus la nu stiu ce restaurant si servit doua beri ca atat a fost nevoie. Apoi mers la tiribomba, oprit scurt la Judecatorie si apoi dusa acasa impreuna cu sorcova ei cu tot.

Anii in sir in care distractia lor a fost sa mearga la Govora. Cand a batut cu lingurinta in teava din hotel pentru ca pensionarii faceau prea multa galagie. Sau cum a mers cu ea sa gaseasca biblioteca din oras.

Cand tot incerca sa o faca sa-si inceapa viata sexuala, mintind-o despre nenumaratele pericole care te pasc daca nu esti activ sexual. Chisturi, probleme neurologice si de toate genurile.

Cand si-a dat seama ca il iubeste avand un vis in care vecinul de casa arunca cu bombe si la un moment dat, in vis, o bomba a aterizat pe langa el. Cata furie a simtit atunci si cum a suferit vecinul in vis, facut bucatele mici, cu mainile goale.

 Cand isi scriau diverse pe biletele si cand ea a primit prima floare. Asta, bineinteles, dupa ce i-a reprosat ca e tot atat de romantic ca un babuin.

Observ ca amintirile, atunci cand le dai drumul, nu sunt deloc enumerate intr-o ordine cronologica. Poate pentru ca asa-i viata,  ti-o amintesti in 3 planuri si o simti doar in unul singur.

Tot din trecut imi aduc aminte de plecarea cu clasa catre Predeal si cum ea impreuna cu alta ametita au reusit sa piarda trenul. Bineinteles, au mers cu Inter city in conditii impecabile, in timp ce clasa si bagajul ei in care se aflau pantofi de gala si rochii de seara pentru acel weekend, ar fi ramas parasite intr-o sala de asteptare daca nu era el.

Cum a salvat-o de la moarte pentru ca dormea intr-o camera in care era dat drumul la gaze dar soba nu era aprinsa.

Cum la Busteni, a iesit cu cutitul la geam cand a batut nu stiu cine la usa. Niciodata nu a fost un om al noptii, el. Tot timpul se culca devreme, poate doar in cazurile in care isi petreceau seara pe trepte, doar atunci isi permiteau sa stea pana mai tarziu.

Cum a gresit drumul prin Targu Jiu si au trebuit sa mearga 2 ore pe langa sosea, fluierati de toti camionagii.

Il iubea cand era impulsiv si cand era bland. Il iubea cand avea idei trasnite si il iubea cand il certa pentru acestea in timp ce le puneau in practica. Cand au fost sa isi ia ea cainele din Filiasi pentru ca acolo il dusesera bunicii ei. Cum au mers cu trenul si l-au gasit. Imi aduc aminte privirea lui Piciu cand m-a vazut. De plecarea la Valcea unde era parchetul cu tenta de verde pe care il dorea ea. Cum s-a stricat masina si cum s-a stricat si masina care a venit dupa ei.

Imi aduc aminte o gramada de lucruri- imi aduc aminte de el si de ea cand asteptau pe holurile spitalului unde era internata mamaia ei. Imia duc aminte de cum am dat vestea lui tataie ca mamaie, femeia care i-a fost alaturi o viata, a murit.

Imi aduc aminte cand au vrut sa faca o surpriza bunicului si sa vopseasca casa cat e plecat la tratament. Si cum au gresit culoarea si casa a iesit de un roz tampit.

Imi aduc aminte de Batranul si Acolitul si de Mira. Batranul era al ei si Acolitul era al lui – cum nu stia Acolitul ce inseamna mangaierea...cum au stat langa Mira cand a murit otravita.

Sau de Dacia pe care au primit-o de la buncii ei. Cum a trebuit refacut motorul si cum era esential sa fie imbunatatita. Tot timpul asta era ce isi dorea – daca avea Dacia 1300, atunci trebuia sa aiba bord si triple de Dacia 1310. Daca avea Opel atunci trebuia sa fie vopsit. Daca avea Audi autnci trebuia sa aiba sistem audio in x si Y.

Cum a lasat-o pe ea sa astepte in frig ca nu a venit sa o ia cu masina ei. Pentru ca avea treaba. Dar si cum ea a uitat ca ii e ziua de nastere.

Imi aduc aminte cum a adus pisicul negru la el acasa. Imia duc aminte de cateii pe care am vrut sa-i salvez, gasiti la colt de strada si pe care nu a lasat-o bunicul sa ii aduca acasa. Si cum au murit plini de viermi. Imi aduc aminte de lucuri care tin de amandoi dar si lucruri care tin numai de mine. Cum suferea dupa animalele pe care nu le putea salva si cum isi promitea ca acest lucru nu se va mai intampla.  Cum o consola desi nu stia ce sa zica si nu intelegea.  

Imi aduc aminte de Georgica care a fost dat pentru ca traiau in garsoniera si nu aveau loc toti. Si cum a incercat sa il recupereze pentru ca ea a plans trei zile dupa el. Nu a reusit si astfel a avut loc Ion, cel fara de care viata mea poate ar fi goala.

Imi aduc aminte de “ Mama!Ce mi-ati facut voi mie!” cand el credea ca il iau apele. Imi aduc aminte cum il tara prin toate parcurile acvatice desi el nu s-ar fi dat in nimic. Cum grija lui era sa umble cu prosopul dupa nebuna care nu statea o secunda. Cum a lasat-o in fata topoganului de colac dublu pentru ca i-a fost frica. Imia duc aminte de calul pe care l-a primit la echitatie si cat a putut sa urle la galop.

Imi aduc aminte de esecuri, probleme, lucruri bune, toate traite asa, la unison. Intamplate la amandoi, nu doar la unul.

Imi aduc aminte si de gunoi menajer, folder facut pentru ca ea nu suporta mizeria de pe desktopul lui.  

Imi aduc aminte si ca ea era responsabila cu curatenia si el cu facturile si spalatul rufelor. Totusi a reusit sa ramana fara curent ca nu a platit una pe vremea cand traiau la garsoniera. Imi  aduc aminte de cum au ramas pe dinafara si cum i-a pus ei telefonul la ureche sa vorbeasca cu proprietarul la ora 12 noaptea desi el pierduse pariul.

Imi aduc aminte de cat de speriata a fost cand a trebuit Ion operat si cum crease ea un sistem de a te juca cu pisicul un anume timp ca sa nu vomite.

Imi aduc aminte de prajiturile aduse din Bucuresti si de cele 3 perechi de sosete pe care i-a primit de la el.Imi aduc aminte de cumparaturile pentru tataie. Ceai negru, ceai de macese, mierea si ciorba respectiva. Si de cum se pregatea mancarea. Si cat nu suporta ea sa astepte cand ii era foame. Ar fi mancat cartofii si daca erau rotunzi sau taiati sub forma de floare.

Imi aduc aminte de telefonul acela mobil albastru si cu buton portocaliu, un telefon bun, pe vremea cand selfie nu era important. Imi aduc aminte de cum trebuiau sortate pozele pentru tataie, pozele de la mare. Imi aduc aminte cand la mare, prima data, au mers cu trenul. Si cum au ramas fara bani si nu au mai luat bilete la intoarcere. Si cum au fugit de controlor.

Imi aduc aminte de momentele in care se uitau la Masterchef dupa ce gatise ceva bun. Sau cum adormea el mereu la filme. Sau faptul ca sforaia in timp ce ea nu putea sa doarma.

Imi aduc aminte lucuri bune si frumoase. Cand a avut grija de ea pentru ca altfel murea. Si cat de greu a fost acea perioada in care linia intre normalitate si nebunie era mai subtire de un fir de par.

Imi aduc aminte si de cuvintele grele care s-au spus. Sau cand nu au mai fost nici acelea, cat de groaznica era singuratatea in doi.

Imi aduc aminte totul si nu vreau sa uit nimic. Nici declaratiile de iubire vesnica si nici cat de repede au fost uitate. Punct. Si de la capat.