Asta e momentul. Asta e momentul in care iti dai seama care iti sunt prioritatile. Iti dai seama cat si ce ai face si cum ai lupta, daca ai avea cu cine.
Iti dai seama ca tot ce conteaza pentru tine, conteaza doar pentru tine. Iti dai seama ca spaima ta este luata ca un fel de isterie retrograda, probleme cu Mercur. Iti dai seama ca oricat te pedepsesti, oricate pacturi faci, nimic nu mai cumpara timp atunci cand nu mai este de dat.
Numeri minutele. Asa te pastrezi rational. Esti o furtuna intr-o mare de calm.
Te gandesti la tine din viitor, ce regrete ai avea? Te asiguri ca vor fi cat mai putine.
Traiesti si speri incordat, vrei sa fie bine dar totusi...e acel totusi care te ucide.
Adormi plangand si in vis urli la univers ca el gaseste de cuvinta sa iti faca rau, facand rau celor pe care tu ii iubesti. Continui sa speri ca asa ai auzit ca e bine, asa atragi energii pozitive.
Speri ca iubirea sa vindece. Speri ca a ta este suficienta.
Energii pozitive.
