Romanul s-a nascut poet. Dupa, valorificand anii petrecuti acasa si educatia primita vertical, devine roman cu adevarat - adica martir.
Istoria noastra e plina de astfel de exemple: inveti de mic ca nu e bine sa-ti tii capul sus ca altfel sabia ti-l taie, inveti ca esti aici pentru ca inaintasii tai au alergat ca bezmeticii prin paduri si s-au ascuns de turci. Inveti ca nu e bine sa lupti ci sa cedezi- ca banca cand se aseaza prostul pe ea.
Afli cu stupoare ca vorba dulce, mult aduce dar, ca un facut, tie nu iti aduce nimic -doar reclama de pupincXXX.
Inveti de mic sa fii modest, bun, sa te gandesti la aproapele tau (notiune restransa, nu?), sa lasi de la tine, sa fii de toate numai invingator, nu.
Pentru o natie care se bucura de orice succes al reprezentantilor lor (bineinteles, cu moderatie ca-I mai dragut) suntem extraordinar de zgarciti cu reusitele noastre. In paranteza fie spus, cum ar fi sa avem in mintea noastra o tribuna plina de suporteri care urla entuziasmati: "Bine maaaa, Georgica, maaaa!".
Ne-a ramas intiparita ca o marca ideea de "sacrificiu". Ne ascundem dupa asta pentru a ne justifica neputinta de a ne indeplini putinele visuri pe care le avem. Si, dupa nenumarate planuri care nu duc nicaieri si nu se concretizeaza, pricepem si noi care ne este menirea, adica sa nu visam deloc.
NU. Va spun ceva, chiar si destinul oboseste sa se lupte contra celor ce nu renunta. Vreti ceva? Ganditi-va bine dinainte ce ati face pentru, ce limite aveti. Si dupa ce v-ati gandit bine, dati-i inainte.
Fiti sinceri cu ceilalti, fiti sinceri cu voi. Da, posibil sa jigniti caractere mai slabe, posibil sa regretati dupa. Daca aveati cumva certitudinea ca va e bine acum, nu mai citeati acest paragraf cu rol de pregatire pentru lupta. Dar cum l-ati citit, e clar ca asta vreti, ca binele de-l simtiti e doar o impresie si undeva, sub zeci de mii de straturi de umilinta si modestie, se ascunde in voi un luptator. Sau, pe romaneste, un Halep.
Iar ca sfaturi utile...
1.Nu va multumiti niciodata cu ceea ce va este dat. Si nici nu multumiti daca este vorba doar de-o afacere. In lumea asta nu primesti nimic pe gratis. Nu are sens sa multumesti, nu vei primi niciun "mersi" (sau merci pentru semidocti) cand ti se cere sa dai inapoi. 2.Nu credeti niciodata promisiunile pe care vi le fac altii. Isi vad doar interesul. Ca sa parafrazez o doctrina, un mod de viata, daca ascultati de acest sfat este posibil sa fiti placut surprinsi. Sau pregatiti pentru ceea ce urmeaza. Oricum ar fi, sunteti castigatori.
3.Nu contati niciodata pe nimeni. Da, este ok sa primesti ajutor dar invatati-va sa contati pe voi cel mai mult. Faceti exercitii de imaginatie privind modul in care puteti sa rezolvati o problema. Daca v-ati invatat cu delegarea, sunteti neajutorati ca niste pui. Eii, o chestie de ar trebui sa o stiti. Pe zi sunt consumate aproape 300 de milioane de kg de pui. Vreti sa fiti pui?
Madamele, in general, doresc sa construiasca aceasta imagine. Uite, cat de neajutorata sunt, vino to barbat bine si ajuta-ma! Prostii cad in capcana. Prostii modesti. Restul isi cumpara pui de la KFC.
4.Nu trebuie sa va intereseze parerea altora. Nu conteaza ce cred altii, este irelevant. Nu le place, foarte bine. Le place, foarte bine. Daca ajungi sa te schimbi pentru a place fiecarui om intalnit, o sa ajungi sa nu te mai recunosti. Si, in plus, nu o sa placi celor ce nu le place ceea ce ii place celui ce te-a schimbat. Complicat, asa-i? Cel mai simplu este sa ramai autentic. Pe mine nu ma deranjeaza sa cunosc oamenii care nu ma plac. Asta cand se manifesta ei pentru ca eu de ce as intreba cand, in definitiv, nici ca-mi pasa? Imi place sa-i cunosc pentru ca, de multe ori, ai parte de o reactie mai autentica din partea cuiva care nu te place. Pentru ca e mai greu de disimulat nemultumirea fata de cat de usor e multumirea.
Cui ii pasa de parerea altora este si cel mai usor de manevrat. Este usor de jignit pentru ca ii pasa.
5. Fiti dur. Nu va jenati sa cereti drepturile voastre. Nu va jenati sa cereti explicatii sau sa nu urmati "ordine". Si aici as avea un mic comentariu ca ma uit la multe filme. Daca, sa zicem, te uiti si tu, cu siguranta ai prins vreo scena in care unul prins de criminal urla catre partenera " fugi!!!" si aia sta sa intrebe "da' de ce? stai putin, ce s-a intamplat?". In timpul asta tu, telespectator prins de actiune, iti vine sa o iei la suturi. Deci nu cereti explicatii daca va urmareste unul cu bormasina sau satarul prin padure. Atunci fugiti. In rest, cereti explicatii si nu va multumiti cu raspunsuri gen "pentru ca asa trebuie". Nu trebuie nimic daca nu vreti voi sa trebuie.
Par sfaturi dure? Nu sunt. Alternativa este sa va multumiti sa va (in)cante Anton Pann pe versurile lui Andrei Mureseanu.
Cum spuneam, alegerea va apartine.
