Ma uitam zilele trecute la o emisiune pe Travel&Living unde un gasut cu potential incearca tot felul de mancaruri ciudate -gandaci cu sos, scorpioni, tarantulapicioare de rata (!), etc-si ma gandeam ca n-as incerca sa mananc chestiile alea nici daca ar fi ultimele chestii comestibile de pe pamant.
Nu pot sa inteleg oamenii care incearca tot felul de ciudatenii si mai apoi exclama: are acelasi gust ca...puiul la cuptor, (porc, vaca, peste)! Pai daca are acelasi gust de ce nu mananci originalul? Ce, trebuie sa manaci broaste numai pt. ca se aseamana cu puiul?
Oamenii astia, in afara gusturilor cumva indoilnice, vorbesc intr-un stil al lor, de neinteles pt. oamenii simpli ca mine care apreciaza puiul nu broasca. Vorbesc de textura mancarii, aroma fragezimii si alte chestii de neinteles. M-am oprit o clipa sa ma gandesc ce textura are felul meu preferatd e mancare dar mi-a trecut repede. Nu prea ma intereseaza, conteaza ca imi place, nu vorbeste cu mine si categoric nu imi vine sa fug atunci cand il vad intins pe farfurie, chiar si prajit sau fiert.
In fine, gusturile nu se discuta...(decat asa putin)dar cred ca atunci cand nu mai incerci ceva doar de curiozitate ci pentru a demonstra ca X chestie din interiorul gandacului se poate manca, deja nu mai e vorba de domeniul culinar ci de cel experimental.
Savurati-va snitelul cu cartofi prajiti ca cine stie ce se va intampla in viitor si trebuie sa mancati maruntaie de gandac...
