Azi vom vorbi despre reclamele romanesti. Care reclame romanesti, veti zice? Acelea cateva pe care marile branduri se obosesc se le faca in limba neaosa? Si noi care ne obisnuisem cu reclamele astea dublate in romana...stiti genul, nu?
Ma fascineaza cum cineva mimeaza cu buzele: harcicorvaharcicova si noi auzim: vreau sa fac poo-pitz in baia lui Paul.
Pe de alta parte, cand te uiti la reclamele facute de populatia indigena cu target pe populatia indigena, te ia durerea de cap.
Metoda de a hotari scenariul unui astfel de reclame este foarte simpla:
Este un produs pentru femei(cum ar fi, sa zicem, detergentul)? Nu e nicio problema, o chemam pe doamana cu alunita care ne va trancani vesel despre cat de minunat e sa fi casnica si sa speli asternuturi.
Este un produs pentru barbati? Asta e si mai simplu...arunci niste tatze si gata.
Este un produs sau un serviciu adresat intregii familii(ex. reclamele la credite bancare sau alte inginerii financiare)? In acest caz, trebuie sa arunci in joc nume respectabile daca vrei sa ai credibilitate (de preferinta nadia, tiriac sau nastase).
Categoria reclamelor funny si amuzante este una efemera si nu prea merita sa o discutam. Si aici sunt cateva principii de directionare, cum ar fi:
Principiul nr. 1: Nu conteaza cine e in reclama sau cat de celebra e acea persoana. Daca e cu adevarat funny, cei de la CNA o sa o interzica. Doar nu o sa ne lase brusc sa ne transformam in oameni veseli? pai daca ne-ar lasa, cine ar mai canta doinele noastre de jale si de dor? Cine ar mai duce mai departe traditia noastra de popor jeluitor, trist si oprimat?
Principiul nr. 2: daca nu conteaza pe cine chemi ca oricum o interzice CNA-ul (vezi reclama cu popa care zboara), atunci nu arunca banii de pomana si filmeaza reclama cu o persoana no-name, no-fame.
Si acum, ca sa exemplific tot ce am spus mai sus, iata o reclama facuta pentru poporul roman. Enjoy!
