--din Furnicile de Bernard Werber---
Trebuie să ne imaginăm că conştientul este partea aparentă a gândirii noastre. Avem 10% de conştient aparent şi 90% de inconştient ascuns.
Când vorbim, trebuie ca cei 10% ai conştientului nostru să se adreseze celor 90% ai inconştientului interlocutorilor noştri.
Ca să reuşim acest lucru, trebuie să trecem de bariera filtrelor de neîncredere care împiedică informaţiile să coboare până la inconştient.
Unul dintre mijloacele de a reuşi acest lucru constă în mimarea ticurilor celorlalţi. Ele apar foarte clar în momentul meselor. Profitaţi deci de acest moment crucial ea să vă observaţi cu atenţie interlocutorul. Dacă vorbeşte punând o mână la gură, imitaţi-1. Dacă mănâncă cartofii prăjiţi cu degetele, faceţi la fel, iar dacă îşi şterge des gura cu prosopul, adoptaţi aceeaşi mişcare.
Puneţi-vă întrebări simple precum: "Se uită la mine când vorbeşte?", "Vorbeşte când mănâncă?" Reproducând ticurile pe care le manifestă în momentele cele mai intime, hrănirea, îi transmiteţi în mod automat mesajul inconştient:
"Sunt din acelaşi trib cu tine, avem acelaşi fel de comportament şi deci probabil aceeaşi educaţie şi aceleaşi preocupări".
