În 1974, filosoful şi psihologul Anatol Rapaport, de la Universitatea din Toronto, a emis ideea că modul cel mai eficace de a te comporta faţă de cei din jur este: 1) cooperarea; 2) reciprocitatea; 3) iertarea. Adică, atunci când un individ, sau o structură sau un grup, întâlneşte alţi indivizi, structuri sau grupuri, are interesul să propună alianţa apoi, conform regulii reciprocităţii, să-i dea celuilalt în funcţie de ceea ce primeşte. Dacă celălalt ajută, îl ajută, dacă celălalt agresează, agresează şi el la rândul lui în acelaşi mod şi cu aceeaşi intensitate. După care trebuie să ierte şi să propună din nou cooperarea.
În 1979, matematicianul Robert Axelrod a organizat un concurs între computere autonome capabile să se comporte ca nişte fiinţe vii. O singură constrângere: fiecare program trebuia să fie echipat cu comunicaţii de rutină, subprograme care îi permiteau să discute cu vecinii săi.
Robert Axelrod a primit 14 dischete de programe trimise de colegi, profesori universitari interesaţi de acest concurs. Fiecare program avea legi diferite de comportament (cele mai simple: două linii de cod de conduită; cele mai complicate: vreo sută). Scopul era acumularea cât mai multor puncte. Unele programe aveau ca regulă să-l exploateze cât mai repede pe celălalt, să-i fure punctele apoi să schimbe partenerul. Altele încercau să se descurce singure, păstrându-şi punctele, fugind de toate contactele cu cele care puteau să le fure. Altele aveau reguli de tipul: „Dacă celălalt este ostil, avertizează-l că trebuie să înceteze, apoi treci la o pedepsire a lui". Sau: „Cooperează, apoi trădează prin surprindere". Fiecare program a fost opus de două sute de ori fiecăruia dintre ceilalţi concurenţi. Cel care le-a bătut pe toate celelalte a fost programul lui Anatol Rapaport, echipat cu comportamentul CRP (Cooperare-Reciprocitate-Iertare). Şi mai mult: programul CRP, plasat la grămadă în mijlocul celorlalte, este perdant la început în faţa programelor agresive, dar în cele din urmă iese victorios, apoi chiar „contagios" pe măsură ce i se lasă timp. Programele vecine, dându-şi seama că este cel mai eficace pentru acumularea de puncte, sfârşesc prin a adopta aceeaşi atitudine. Legea CRP se dovedeşte deci cea mai rentabilă pe termen lung. Fiecare o poate verifica zilnic. Asta înseamnă că trebuie să uitaţi toate afronturile pe care un coleg de muncă sau concurent vi le face şi să mergeţi mai departe propunându-i în continuare să lucraţi cu el ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Pe termen lung, metoda este rentabilă. Nu e vorba de bunătate, ci de propriul vostru interes demonstrat cu ajutorul informaticii.
