Iluzia libertatii

Traim cu totii in custi de metal, otel sau beton. Muncim o viata pentru a ne imbunatati capcana, pentru a ne lauda in fata altora in timp ce, in secret, tanjim la cusca lor. Uitam de cer, de stele, uitam sa iubim alte fiinte, sa credem in ele, sa speram.

In cusca unde murim incet, nemultumiti incepem sa visam. Vrem sa mai fim copii, sa mai auzim greierii, sa ne mai jucam o ultima data, sa ne vedem bunicii si parintii vii. In visul nostru, simtim pamantul gol sub picioare, ne lasam mangaiati de soare si de vant. Apoi, cand visul s-a incheiat, ne incaltam si mergem mai departe, in infinit.

Natura ne-a parasit fiintele. In intunericul ce ne-a ramas, incet, ne pierdem si noi.

COOPERARE-RECIPROCITATE-IERTARE

În 1974, filosoful şi psihologul Anatol Rapaport, de la Universitatea din Toronto, a emis ideea că modul cel mai eficace de a te comporta faţă de cei din jur este: 1) cooperarea; 2) reciprocitatea; 3) iertarea. Adică, atunci când un individ, sau o structură sau un grup, întâlneşte alţi indivizi, structuri sau grupuri, are interesul să propună alianţa apoi, conform regulii reciprocităţii, să-i dea celuilalt în funcţie de ceea ce primeşte. Dacă celălalt ajută, îl ajută, dacă celălalt agresează, agresează şi el la rândul lui în acelaşi mod şi cu aceeaşi intensitate. După care trebuie să ierte şi să propună din nou cooperarea. 

În 1979, matematicianul Robert Axelrod a organizat un concurs între computere autonome capabile să se comporte ca nişte fiinţe vii. O singură constrângere: fiecare program trebuia să fie echipat cu comunicaţii de rutină, subprograme care îi permiteau să discute cu vecinii săi. 

Robert Axelrod a primit 14 dischete de programe trimise de colegi, profesori universitari interesaţi de acest concurs. Fiecare program avea legi diferite de comportament (cele mai simple: două linii de cod de conduită; cele mai complicate: vreo sută). Scopul era acumularea cât mai multor puncte. Unele programe aveau ca regulă să-l exploateze cât mai repede pe celălalt, să-i fure punctele apoi să schimbe partenerul. Altele încercau să se descurce singure, păstrându-şi punctele, fugind de toate contactele cu cele care puteau să le fure. Altele aveau reguli de tipul: „Dacă celălalt este ostil, avertizează-l că trebuie să înceteze, apoi treci la o pedepsire a lui". Sau: „Cooperează, apoi trădează prin surprindere". Fiecare program a fost opus de două sute de ori fiecăruia dintre ceilalţi concurenţi. Cel care le-a bătut pe toate celelalte a fost programul lui Anatol Rapaport, echipat cu comportamentul CRP (Cooperare-Reciprocitate-Iertare). Şi mai mult: programul CRP, plasat la grămadă în mijlocul celorlalte, este perdant la început în faţa programelor agresive, dar în cele din urmă iese victorios, apoi chiar „contagios" pe măsură ce i se lasă timp. Programele vecine, dându-şi seama că este cel mai eficace pentru acumularea de puncte, sfârşesc prin a adopta aceeaşi atitudine. Legea CRP se dovedeşte deci cea mai rentabilă pe termen lung. Fiecare o poate verifica zilnic. Asta înseamnă că trebuie să uitaţi toate afronturile pe care un coleg de muncă sau concurent vi le face şi să mergeţi mai departe propunându-i în continuare să lucraţi cu el ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Pe termen lung, metoda este rentabilă. Nu e vorba de bunătate, ci de propriul vostru interes demonstrat cu ajutorul informaticii. 

Ovulul

 Mult timp s-a crezut că ovocitul este fecundat de cel mai rapid dintre spermatozoizi. Dar acum ştim că lucrurile stau cu totul altfel. Vreo sută de spermatozoizi sosesc la ovul, care îi lasă să aştepte la suprafaţa lui ca într- o sală de aşteptare. Ce aşteaptă?

De fapt ovulul alege dintre pretendenţi. Care este criteriul acestei alegeri? A fost descoperit de foarte curând.

Ovulul alege spermatozoidul care are cea mai dife-rită formulă genetică de a sa. Ca şi cum, chiar de la acest stadiu primar, celulele noastre ar şti că natura se îmbogăţeşte prin diferenţă, nu prin similitudine. Alegând spermatozoidul cel mai „străin", ovulul ascultă de o primă înţelepciune

biologică: evitarea problemelor de consanguinitate. Căci cu cât cele două formule genetice sunt mai apropiate, cu atât mai mare este riscul maladiilor 

AnaF

Nu am mai scris demult pe blog...pur si simplu, nivelul meu de toleranta la prostie a tot crescut ca painea pusa la dospit si acum putine lucruri mai reusesc sa trezeasca cinicul din mine.

Cu alte cuvinte, cinicul a devenit indiferent....oricum, in tara noastra, cam astea sunt optiunile: ori ajungi indiferent ori te resemnezi ca nu mai apuci pensia si mori de inima.

Bun, sa revenim la povestea noastra.

Am incercat sa aflu si eu, ca orice contribuabil ingrijorat (nu stiu de ce, dar expresia asta imi evoca o gaina jumilita) cat trebuie sa platesc pentru a sustine aparatul administrativ, sistemul medical si de invatamant si tot restul de organizatii, institutii si ministere, cu titluri lungi ce contin "de pe langa" sau, din contra, titluri acronime de 3 litere, al caror inteles l-au uitat chiar si angajatii- daca l-au stiut vreodata.

Bineinteles, nu poti sa vezi nimic online. Unde ma cred si eu? Sa zic mersi ca nu trebuie sa platesc in oua, fructe si legume. Cum adica sa platesc online si sa nu stau la coada, umil, cu un numar de ordine in mana de ordinul miilor? Doar e in interesul meu sa platesc, nu? Sa-mi iau liber de la serviciu pentru a plati impozitul, alaturi de libera pentru verificarea contoarului de catre aia de la Electrica, libera pentru a ajunge sa platesc  apa -ca nici aia nu au auzit de online, libera pentru plata gunoiului -cum ar fi sa ti se taie gunoiul?-, etc., etc. Nu mai conteaza, daca le faci pe toate in sir si ti le pun la serviciu ca nemotivate, urmatoarea zi faci coada la Somaj.

Dar traim in Romania -pentru noi, a face o coada, e ceva reconfortant. De ce online cand "inline" la traditionala coada comunisto-romaneasca are nenumarate avantaje? Pe bune, cand te gandesti cat de mult socializezi -dormi pe umarul unui necunoscut, te cuibaresti alaturi de un altul, iti povestesti viata la un al treilea si pleci prieten cu tot restul -mai putin cu nesimtitul de a incercat sa intre in fata! In ce alta tara mai ai aceasta posibilitate?

Plus ca asa inveti ce inseamna umilinta - un lucru ce orice bun crestin trebuie sa-l invete. "Sarumana doamna", spui plictisitei de la ghiseu.""Va rog frumos, daca se poate si nu va e cu deranj", "multumirile mele, va raman etern dator" (ca mi-ati permis sa va platesc ).

Sunt multe avantaje.....

Pe cand, cel ce vrea sa plateasca online, se poate sa vada un mesaj de gen:

"Aceasta eroare apare deoarece nu aveti instalat pe certificatul Dvs. digital lantul de incredere al certificatelor". AAAA??

Nici macar nu imi pot inchipui ce era scris in engleza de au tradus asa in romana.