Cand tot ce conteaza, aproape iti este luat

 Asta e momentul. Asta e momentul in care iti dai seama care iti sunt prioritatile. Iti dai seama cat si ce ai face si cum ai lupta, daca ai avea cu cine. 

Iti dai seama ca tot ce conteaza pentru tine, conteaza doar pentru tine. Iti dai seama ca spaima ta este luata ca un fel de isterie retrograda, probleme cu Mercur. Iti dai seama ca oricat te pedepsesti, oricate pacturi faci, nimic nu mai cumpara timp atunci cand nu mai este de dat. 

Numeri minutele. Asa te pastrezi rational. Esti o furtuna intr-o mare de calm. 

Te gandesti la tine din viitor, ce regrete ai avea? Te asiguri ca vor fi cat mai putine. 

Traiesti si speri incordat, vrei sa fie bine dar totusi...e acel totusi care te ucide.

Adormi plangand si in vis urli la univers ca el gaseste de cuvinta sa iti faca rau, facand rau celor pe care tu ii iubesti. Continui sa speri ca asa ai auzit ca e bine, asa atragi energii pozitive. 

Speri ca iubirea sa vindece. Speri ca a ta este suficienta. 

Energii pozitive. 

Sad

 Nimic nu se compara cu momentul acela cand te trezesti dimineata si ai o notificare care zice simplu: "tataie". Da, tataie...

Tot ce sunt si tot ce fac, te reprezinta, iti sunt omagiu. Ajung atat de rar la cimitir....dar nu acolo te afli matale. Ci in sufletul meu, in ceea ce zic si in tot ce realizez. Esti forta care ma ridica atunci cand cad, esti flacara din sufletul meu care se incapataneaza sa lumineze cu tot vantul si furtuna ce se ridica din praful ramas. De la matale am invatat sa fiu luptatoare si ooo, tataie, ce luptatoare am devenit...

Acum multi ani, in ziua asta, am simtit ce inseamna sa te simti singur. Si ce povara este asta pentru oricine, oricat de puternic crede ca este. Amintiri peste amintiri si tu esti unicul lor stapan. O clipa de neatentie si poate se sterge ceva...poate se deterioreaza. 

Oamenii se impart in doua feluri, consider eu. Unii sunt ca hartia obisnuita si altii ca hartia pergament. Hartia pergament poate fi folosita din nou si din nou fiind reciclabila si extrem de versatila. A doua tipologie, hartia simpla, ramane impregnata. Nu se sterge, nu se curata, nu se recicleaza. In esenta, in lumea hartiilor si a oamenilor, este o hartie inutila. Ca om si ca hartie, e bine sa uiti tot ce te-a atins. Ca om si hartie e bine sa poti sa fii folositor din nou. 

Cu toate acestea, nu as da nicio amintire de-a mea pe vreuna noua. Nu as renunta la nimic, nu as vrea sa fiu curata, neimpregnata, nemototolita. Nu stiu de unde vine aceasta incapatanare, aceasta mandrie absurda de hartie. Imi place sa cred ca nu am uitat nimic.  Imi place sa cred ca ...

Imi place sa cred ca ai fi mandru de mine. 

"Bunicul a parasit timpul ce invarte ceasul de pe noptiera. Nu a plecat definitiv, a luat doar un alt tren...

Va rog sa nu il uitati pe acest batran de 1003 luni, mandru posesor al celor 9 bloguri. Pana in ultima clipa am crezut ca se va face bine pentru ca asta am invatat de la el, prin puterea exemplului sau, sa fiu optimista intotdeauna."

Liberul arbitru

Aceasta poveste este despre un poet, astronaut si visator.
Intalnit intr-un moment in care ea nu mai credea in nimic, se saturase sa auda vorbe, falsitati, cuvinte frumoase dar goale de orice continut. Asa ca a ales ca de data asta continutul sa fie mai important ca forma, sa aleaga cu mintea si nu cu inima.
Inima era oricum in recuperare ca asa sunt inimile slabe. Cad, se ridica, schioapata apoi cad din nou...
A fost o perioada si o poveste cu atatea sfarsituri ca nici nu mai stiai unde te pozitionezi si pentru cat timp. Poate era mai bine sa nu se ciocneasca, poate era bine sa nu il deraieze de la cursul sau. Asta a fost ca o ciocnire de trenuri numai ca unul din acestea smulge pe al doilea de pe sine si zice: nu, tu vii cu mine!
Imi amintesc de plimbarea in parc, de discutii nesfarsite online, de cum a zis ca asteapta prezentarea cu jocurile anului cu telefonul la piept. Imi amintesc cum zicea ca il fac sa fie mai bun, cum a facut paste cu paine cu usturoi doar pentru ca am intrat intr-o discutie de bucatareala.
Imi amintesc de intrebarea ce inghetata iti place si de 'marry me'.
Imi amintesc de cum vorbeam atunci cand vorbeam si cum s-a schimbat asta incet-incet.
Imi amintesc de excursia la aquapark, de votul din bucuresti la fel cum imi amintesc de 100 km fara un cuvant. De transfagarasan. De cascada aia. De cum de abia se tinea dupa mine ca nu avea pic de conditie fizica. De cum am iesit din baie si era cu pisica in brate. Acela a fost momentul cand, nu stiu, am simtit ca il vreau alaturi. O mangaia. Si ea era fericita. Pisicile stiu mai multe ca oamenii...
Se spune ca intr-o relatie de succes, partenerii nu trebuie sa adoarma suparati unul pe altul,  Poate aici a fost greseala, cine stie.
Imi amintesc de frustrarea din ce in ce mai mare ca tot ce conta pentru el era clipa de fata, imi amintesc de 'nu merge intre noi', imi amintesc de supararea ca vorbesc cu fostul prieten.
Care a fost inceputul sfarsitului?
Imi amintesc, ca de obicei, si ce a fost bine si ce a fost rau, intr-un amalgam fara sens.
Imi amintesc crizele de gelozie care ma indepartau. Mereu am fost libera...am sansa asta data de incapatanare, sa nu astept nimic de la nimeni, mai devreme sau mai tarziu, voi obtine totul singura.
Nu ma face nimic sa raman daca nu vreau. Nici bani, nici iubire declarata, nici minciuni, nici grija. Nici teama de singuratate. Nu, fiecare moment e o alegere constienta, o decizie de a ramane. Si e frumos cand poti sa zici ca raman pentru ca vreau sa stau, sa te am alaturi nu pentru ca astept, imi dai sau ma completezi cu ceva. Ci tu vii peste...
Am pierdut sirul despartirilor si impacarilor, am pierdut increderea ca exista loialitate, ca poti conta pe omul langa care stai ca va ramane. Mereu a fost o ciocnire intre raman pentru aceste motive, din partea sa si raman pentru ca vreau, din partea mea. Ramane pentru ca nu insel, gatesc bine, sunt simpatica, iubesc animalele, il iubeste pe ion al meu. Dar asta este atat de conditionat ca nu mai e iubire. Nu exista conditii in iubire. Si totusi, la sfarsit, ea a conditionat. Asa ca te intrebi...  il iubea ea, oare?
Il iubea...
Il iubea pentru tot ce nu era ea. Optimist, lipsit de griji. Pentru cum dormea pe mana sa, pentru povesti, chiar de groaza fiind, pentru surprize. Dar il iubea si cand nu erau acestea. Il iubea pentru ca il iubea. Il iubea pentru ea daca ar fi fost doar ea. Ii era teama de viitor, in schimb. De faptul ca tot optimismul de pe lume nu te ajuta cand dai de greu. Cand dai de greu, nu fugi ci te infigi cu talpile in pamant si stai. Dar ai nevoie de pamant, de ceva stabil, nu poti sa-ti combati  destinul cand stai pe nori.
Nu conteaza ce crede despre ea.
Adevarul nu il stie nici ea. Poate e un ghem de sensibilitati si frici imbracate in armura. Poate e un fier imbracat in catifea.
Oricum ar fi, conditionarea ramane conditionare si este detestabila intotdeauna, indiferent cine o face si cui. Ea a stiut cand s-a mutat ca totul s-a sfarsit, ca nu te poti astepta la o continuare, o a doua sansa. Nu cand tu nu ai oferi asta vreodata. Suntem datori sa asteptam sa fim masurati cu acelasi standard pe care ne incapatanam sa il impunem si altora.
A fost o conditionare, a fost un final. A fost ceva ce a simtit ca trebuie sa faca desi nu si-a dorit. A fost o decizie pe care a luat-o stiind ce pierde. Decizie asumata...una cu care se va impaca cu greu.
 Poate nu o va face niciodata.
Cum mai poti sa vorbesti cu cineva pe care ai tradat? Si nu in sensul pueril si trupesc ci intr-un mod care tine de loialitate sufleteasca? Nu lasi om sau animal la greu, asa a crescut, asa a fost invatata.
Cum sa tradezi chiar ghemul acela de valori care sta adanc infipt in inima ta, care ti-a fost insuflat de mic copil?
Da, isi zice si aude des ca oricine te vrea, va face orice sa fie langa tine, va matura pe strazi, va pune gladiole, "orice" e un cuvant minuscul pentru ce ai face cand vrei ceva sau pe cineva. Dar un lucru ce il inveti este ca nu toti oamenii sunt ca tine. Si apoi daca acest "ca tine" descrie doar ceva ce erai in trecut? Ce asteptari sa ai cand nici tu nu le poti indeplini pe a altora? Poate el se astepta ca ea sa ramana langa el...
Sau daca acest "orice" funebru  descrie doar o idee, un crez pe care nu il mai indeplinesti demult? Daca esti doar un pic mai catolic ca papa, fixezi standarde doar pentru altii nu si pentru tine?
Stiu ca nu este bine sa intri in definitii. Dar tot e greu. Tot doare...
Poate in timp va trece, va fi o poveste clasata asa cum a mai avut.
Pacat ca au facut atat de putine impreuna. Pacat ca nu au avut un concediu. Pacat ca nu a fost sa fie un viitor.

Imi aduc aminte de gogosi, imi aduc aminte de plasa cu dulciuri, imi aduc aminte de cidru baut seara.
Imi aduc aminte de tot si toate. Si l-am iubit. Oh, daca ar stii el cat de usor il puteam inlocui daca voiam. Dar femeile sunt cele care asteapta, barbatii sunt cei ce actioneaza. Femeile se retrag, barbatii pleaca. E in firea lucrurilor, banuiesc.
Nu am mai scris demult, de un an de fapt. Si nici acum nu scriu pentru el, o fac pentru mine.
Pentru ca sunt prea multe pe care trebuia sa le zic si daca nu le fac ceva, nu le astern undeva, imi vor ingreuna sufletul. Imi aduc aminte cand a plecat, una din dati. Imi aduc aminte ca a scris ca vine sa isi ia masa...de parca ma interesa pe mine.
Nu stie ca eu plangeam atunci. Am ajuns acasa, am gasit casa goala, Ion se uita intrebator...si aia a fost. Sper sa afle cand asta nu va mai conta. Cand au trecut atatea lacrimi pintre gene ca nu va mai conta ce a fost inaintea lor.

Am numit povestea asta liberul arbitru pentru ca asta este singurul lucru de ne este garantat. Ne facem rau cu mana noastra dar nu avem dreptul de a ne plange. Plangem si atat. Mergem mai departe.
Trebuia sa se intample ceva. Trebuia sa isi gaseasca un job ca sa fie stabil, trebuia sa nu mai fie intre noi liniste pentru ca nu se spun lucruri si acelea atarna de fiecare cuvant rostit.
Trebuia sa fim bine. Trebuia sa taca. Trebuia sa inteleaga ca tot ce simteam pentru el ma impiedicau sa merg mai departe, sa imi dau inima altcuiva. Dar apoi, cand altul pleaca, nu mai e alegerea ta. E mai usor asa, da.
Am facut multe greseli, am mai invatat o lectie. Dar sa fiu a naibii daca nu doare.
Nu dupa trecut plang eu ci pentru viitor.
Sa ne intalnim in parc, dam mana si sa ne dam seama ca ne vom rani reciproc.
Ca eu voi ramane pe o planeta prinsa intr-un vartej gravitational. Si el va zbura.
Trebuia sa stim, sa ne luam la revedere si sa mai vorbim din cand in cand.
Trebuia sa fie asa.

'Planeta vie' am scris-o intr-o seara, 17 august. Anul trecut. Peste 16 zile va trece un an. Atunci plecase pentru ca i-am zis ca nu mai functionam. De fapt, m-am asezat pe canapea, am asteptat sa imi dea atentie, sa lase jocul si sa zic ca nu functionam.
Zicea atunci ca am avut dreptate, ca se complacea in situatia respectiva. Ca o sa mearga pana la capatul pamantului si o sa faca sa fie bine.
Imi aduc aminte de cum adormeam la filme...cat de bine ma simteam sa ma lipesc de el si sa adorm. Cum ion venea sa stea pe el si apoi adormea langa noi. Cum simte Ionica tot ce simt eu...
Imi doresc sa fie fericit. Mai mult decat as vrea asta pentru mine.
Imi aduc aminte cand a explodat sau s-a ars tabloul electric. Imi aduc aminte ca faceam macaroane atunci. Care au iesit super naspa dupa ce au stat prea mult in cuptor.
Imi aduc aminte de clatite si cat s-a laudat cu ele. L-am iubit pe omul asta.
Nu pentru ceva anume. In ciuda a tot.

De ce imi e greu acum sa scriu? De ce?
O sa ii scriu si lui, sper sa ma razgandesc. Sa nu o fac, mai mult rau se intampla. Nu vreau asta. Poate merita sa stie ca a insemnat mai mult decat crede. Poate ar fi bine sa las lucrurile asa. Nu stiu, mereu am actionat din impuls. Nu stiu unde ma va duce asta.
E trist sa realizezi ca am stat mai mult despartiti decat impreuna.

Visam ca vom plimba cainele impreuna, ca vom gati impreuna. Ca ne vom uita la filme.
Poate daca trece timpul, voi uita.

Fericirea nu e garantata de nimeni si nimic. Mereu avem liberul arbitru de a alege sa fim nefericiti.

Vreau...

Sa simt cum soarele ma mangaie si imi incalzeste sangele. Cum sufletul mi se intinde pana la rupere ca sa cuprinda cat mai multa caldura, viata, fericire.
Sa pot inmagazina toate acestea pentru timpuri mai putin generoase dar extraordinar de geroase. Mhm, iarna, la tine ma refer!

In vechime, varsta era calculata in numarul de ierni carora le-ai supravietuit si asta pentru ca e o caracteristica umana sa te raportezi mai mult la elemente negative, cumpene peste care treci, momente triste. Pentru ca iarna - cu tot ce implica ea, noroi, vant si frig- este un anotimp trist.

Undeva in trecutul meu am decis ca nu ma multumeste sistemul asta anost de calculare a varstei asa ca am adoptat un altul. Vreau sa imi numar viata in experiente, in lucruri noi, in mancaruri incercate, in vise indeplinite, in vacante boeme sau incitante. Stiti voi... Lucrurile de se intampla vara.

Timpul, my dear friends, voi alegeti cum sa il calculati. 

Dupa bataia ceasului sau a inimii voastre. 

Alegeti cu atentie si aveti grija sa nu ajungeti batrani fara povesti.

Ce vor barbatii

Si ce vor pana la urma barbatii? Cam greu de raspuns la intrebarea asta...cel mult poti sa afli ce nu vor si apoi, prin absenta, sa-ti dai seama si de restul.

1. Nu vor femei inteligente. Este ok sa ai cu cine discuta o idee dar pentru asta  exista prietenii de-o bauta sau amaratul ala care e sunat de fiecare data cand dai de greu. Dar de la femeia de le este alaturi nu vor si nici nu le plac manifestarile de inteligenta. Mai bine una care sa se inchine cand aude fraze mai lungi de 2 propozitii sau  care, prin comparatie, face noaptea sa para luminata. Una care sa se uite la tine ca la extraterestru doar pentru ca stii sa duci lingura la gura. Sau cum ar zice radio Everan, barbatii vor o femeie care este inteligenta doar daca citeaza pe Iorga.

2. Nu vor femei independente. Barbatii sunt carnivori prin natura lor, apreciaza puiul sub orice forme.
 De ce independenta  cand poti sa ai pe una care literlamente ti-ar pupa urmele talpilor? Care nu te scoate din puiu' ursu' cutu' pisi' si restul patrupedelor. Creste inima in tine sa stii ca esti cutu cuiva, nu? Vorba aia, te-a facut mama om ca sa ajungi puiut.

Discutam despre asta cu un prieten bun. Despre cat de nasol este sa fii femeie independenta in zilele noastre. Nasol dintr-o singura perspectiva, sa ne intelegem - aceea a relatiilor. O femeie care nu are nevoie de ajutor isi gaseste cu greu un partener. Femeia independenta, in timp, are sanse de a-l emascula pe domnul gasit. E o chestie straveche - barbatul se simte barbat numai daca iti aduce un hoit ucis la tine acasa si nu, ca il trimiti tu la kaufland sa cumpere PUI congelat, nu se pune.


3. Nu vor femei sincere. Fereasca de asa ceva! Da-o naiba de sinceritate,  cand a ajutat la ceva? Traim si murim. Intre timp, hai sa (ne) mintim. De ce sa ai langa tine o femeie care are momente cand nu te place si nu se sfieste sa o spuna?

4. Nu vor femei care isi stiu valoarea. Pentru ca automat si ei trebuie sa se ridice la nivelul stachetei si de multe ori nu pot face asta de burta.

5. Nu vor femei cu memorie. Asta e probabil urmatorul lucru care trebuie sa dispara in urmatoarea etapa de evolutie, alaturi de apendice. Nu este bine sa tii minte si nici sa strigi in gura mare ce iti amintesti. Bine, noroc ca memoria nu joaca un rol prea important in viata majoritatii femeilor. Multe se pregatesc pentru maternitate si este o chestie imperativa sa fie uituce. Altfel, ciuciu sa se atinga norma de 2.3 copii/femeie.

Asa cum spuneam, prin absenta iti poti da seama de ce vor barbatii de la o femeie.
Norocul lor este ca majoritatea damelor se nasc cu atributele respective by default si nu necesita schimbari ulterioare.
Cele de mai sus sunt valabile pentru barbatii slabi. Cei care merita exact ce au si nimic mai mult. Cei carora li se pare interesant sa aiba o relatie nu cei care au o relatie cu cineva interesant. Si, da, exista o diferenta.

Stau sa indur ca de-aia m-am nascut roman

Romanul s-a nascut poet. Dupa, valorificand anii petrecuti acasa si educatia primita vertical, devine roman cu adevarat - adica martir.
Istoria noastra e plina de astfel de exemple: inveti de mic ca nu e bine sa-ti tii capul sus ca altfel sabia ti-l taie, inveti ca esti aici pentru ca inaintasii tai au alergat ca bezmeticii prin paduri si s-au ascuns de turci. Inveti ca nu e bine sa lupti ci sa cedezi- ca banca cand se aseaza prostul pe ea.

Afli cu stupoare ca vorba dulce, mult aduce dar, ca un facut, tie nu iti aduce nimic -doar reclama de pupincXXX.
Inveti de mic sa fii modest, bun, sa te gandesti la aproapele tau (notiune restransa, nu?), sa lasi de la tine, sa fii de toate numai invingator, nu.
Pentru o natie care se bucura de orice succes al reprezentantilor lor (bineinteles, cu moderatie ca-I mai dragut) suntem extraordinar de zgarciti cu reusitele noastre. In paranteza fie spus, cum ar fi sa avem in mintea noastra o tribuna plina de suporteri care urla entuziasmati: "Bine maaaa, Georgica, maaaa!".
Ne-a ramas intiparita ca o marca ideea de "sacrificiu". Ne ascundem dupa asta pentru a ne justifica neputinta de a ne indeplini putinele visuri pe care le avem. Si, dupa nenumarate planuri care nu duc nicaieri si nu se concretizeaza, pricepem si noi care ne este menirea, adica sa nu visam deloc.

NU. Va spun ceva, chiar si destinul oboseste sa se lupte contra celor ce nu renunta. Vreti ceva? Ganditi-va bine dinainte ce ati face pentru, ce limite aveti. Si dupa ce v-ati gandit bine, dati-i inainte.
Fiti sinceri cu ceilalti, fiti sinceri cu voi. Da, posibil sa jigniti caractere mai slabe, posibil sa regretati dupa. Daca aveati cumva certitudinea ca va e bine acum, nu mai citeati acest paragraf cu rol de pregatire pentru lupta. Dar cum l-ati citit, e clar ca asta vreti, ca binele de-l simtiti e doar o impresie si undeva, sub zeci de mii de straturi de umilinta si modestie, se ascunde in voi un luptator. Sau, pe romaneste, un Halep.
Iar ca sfaturi utile...

1.Nu va multumiti niciodata cu ceea ce va este dat. Si nici nu multumiti daca este vorba doar de-o afacere. In lumea asta nu primesti nimic pe gratis. Nu are sens sa multumesti, nu vei primi niciun "mersi" (sau merci pentru semidocti) cand ti se cere sa dai inapoi.

2.Nu credeti niciodata promisiunile pe care vi le fac altii. Isi vad doar interesul. Ca sa parafrazez o doctrina, un mod de viata, daca ascultati de acest sfat este posibil sa fiti placut surprinsi. Sau pregatiti pentru ceea ce urmeaza. Oricum ar fi, sunteti castigatori.

3.Nu contati niciodata pe nimeni. Da, este ok sa primesti ajutor dar invatati-va sa contati pe voi cel mai mult. Faceti exercitii de imaginatie privind modul in care puteti sa rezolvati o problema. Daca v-ati invatat cu delegarea, sunteti neajutorati ca niste pui. Eii, o chestie de ar trebui sa o stiti. Pe zi sunt consumate aproape 300 de milioane de kg de pui. Vreti sa fiti pui?
Madamele, in general, doresc sa construiasca aceasta imagine. Uite, cat de neajutorata sunt, vino to barbat bine si ajuta-ma! Prostii cad in capcana. Prostii modesti. Restul isi cumpara pui de la KFC.




4.Nu trebuie sa va intereseze parerea altora. Nu conteaza ce cred altii, este irelevant. Nu le place, foarte bine. Le place, foarte bine. Daca ajungi sa te schimbi pentru a place fiecarui om intalnit, o sa ajungi sa nu te mai recunosti. Si, in plus, nu o sa placi celor ce nu le place ceea ce ii place celui ce te-a schimbat. Complicat, asa-i? Cel mai simplu este sa ramai autentic. Pe mine nu ma deranjeaza sa cunosc oamenii care nu ma plac. Asta cand se manifesta ei pentru ca eu de ce as intreba cand, in definitiv, nici ca-mi pasa? Imi place sa-i cunosc pentru ca, de multe ori, ai parte de o reactie mai autentica din partea cuiva care nu te place. Pentru ca e mai greu de disimulat nemultumirea fata de cat de usor e multumirea.
Cui ii pasa de parerea altora este si cel mai usor de manevrat. Este usor de jignit pentru ca ii pasa.

5. Fiti dur. Nu va jenati sa cereti drepturile voastre. Nu va jenati sa cereti explicatii sau sa nu urmati "ordine". Si aici as avea un mic comentariu ca ma uit la multe filme. Daca, sa zicem, te uiti si tu, cu siguranta ai prins vreo scena in care unul prins de criminal urla catre partenera " fugi!!!" si aia sta sa intrebe "da' de ce? stai putin, ce s-a intamplat?". In timpul asta tu, telespectator prins de actiune, iti vine sa o iei la suturi. Deci nu cereti explicatii daca va urmareste unul cu bormasina sau satarul prin padure. Atunci fugiti. In rest, cereti explicatii si nu va multumiti cu raspunsuri gen "pentru ca asa trebuie". Nu trebuie nimic daca nu vreti voi sa trebuie.

Par sfaturi dure? Nu sunt. Alternativa este sa va multumiti sa va (in)cante Anton Pann pe versurile lui Andrei Mureseanu.
Cum spuneam, alegerea va apartine.

Cine? Eu? Poate tu

Prin natura profesiei stau mult pe site-urile de joburi, retele profesionale si, de ce nu, retele de socializare. Oricum, ca vrei sau nu vrei, stand in mediul asta online esti  automat  aglomerat vizual de tot felul de prototipuri umane (parca fiinte e prea mult spus). Astazi vom vorbi de prototipul "0 personalitate" sau aceia care nu au o individualitate, cel mult sunt umbre de copaci, linii ajutatoare sau spatii intre cuvinte.

Inainte, pe vremurile in care existau sate si erau si locuite, prototipul de care vorbesc se prezenta intotdeauna cu "sunt al lui/a lui". La oras, erai doamna dr. ing. X-ulescu si asta automat te facea si doctor si inginer alaturi de barbatul caruia ii apartineai.

Azi le vezi este tot, poze de profil comun, eu cu tine, tu cu mine -sa moara de ciuda altii ca uite ce profil de "a lu' X" am eu. Vezi femei alaturi de barbati ranjind fericite de parca ar fi castigat o capita de fan la loto  6 cai frumosi. Le vezi alaturi de copii in poza de profil pentru ca deh, sa stie omul ca ai fost tu a lu' pana ai conceput si tu un a lu',  ocazie cu care ai promovat de la prefix la suffix.
Si, da, le vezi pe site-urile de joburi, in poze alaturi de barbati si bineinteles, tu ca om de Resurse Umane, te distrezi si aproape iti vine sa suni si sa intrebi daca la angajare vin direct doi sau cat e pachetu'?


Dragilor si dragelor, profilul de Facebook, profilul de LinkedIn si cel de pe site-urile de joburi sunt profilurile voastre. Poate acest pronume posesiv este prea complicat pentru voi, stiu si eu daca va mai amintit ca asta e pronumele care nu are forma proprie la persoana a III a plural? Ei bine,  voi nu aveti forma proprie la nicio persoana. Sau nu la a voastra, cel putin.
 Ca-ti pui poza de profil cu hubby/iubby/tutu/frumoasa mea/minunea vietii lu' adrian, nu demonstrezi ca va iubiti patenerii si copiii ci doar ca nu ati invatat sa va iubiti pe voi. Daca aveti nevoie de o asociere "sanatoasa" ca sa va simtiti valorosi inseamna ca undeva, pe undeva, stima de sine se apropie vertiginos de zero absolut.
 Da, poti sa minti ca ti-ai pus poza ca sa demonstrezi cat de mult tii la o persoana. Serios? Daca tii la persoana aia, vrei ce-I mai bun pentru ea si in acest caz concret, nu esti tu acel ceva. Din contra.
Ipotetic vorbind, daca stii ca nu ai personalitate si esti nul ca valoare, cand iti pui o astfel de poza de profil nu faci decat sa te vinzi pe tine, nu relatia ta si clar nu omul alaturi de care te-ai pozat.
Hai sa fim sinceri.  Nu ne punem poza cu Taj Mahalul ca sa demonstram cat de mult iubim religia hindusa. E modul nostru de a ne lauda ca am fost acolo, uite ce valori suntem pentru asemenea reusite. Am bani, am si valoare, merg cu avionul, vizitez, sunt cel mai tare.
 Nu am nimic cu asta, Taj Mahalul e Taj Mahal dar omul e om.
Idee de cadouri pentru parteneri: bilet tip abonament la toate muzeele de ceara. Cate o personalitate pe zi in poza de profil. Wow! Mind-blowing.
Idee pentru prototip: Castigati o personalitate.

P.S. Poza alaturata este de pe Bestjobs.

To be or not to be familie sau studiu de caz asupra sanatatii mintale si emotionale a coalitiilor

Subiectul zilei: de ce te priveste pe tine ce fac altii in dormitor? Cum poti sa reduci un sentiment la o notiune si notiunea la doua genuri antagonice? Si sa faci asta lege chiar?

Familie e cine vrei tu sa fie. Familie e mama si sora mea – nu mai avem barbati in uniunea/amicareala asta a noastra. Bine, noi suntem norocoase ca la baza relatiei de prietenie dintre noi, a stat o uniune intre un barbat si o femeie. Adevarat, o alta femeie si-a dorit sa se unifice cu acelasi barbat si atunci, in impas, noi ne-am desfiintat. Acum stiu mai bine – fiind deja o familie intemeiata, era ok sa traim si in 5.

Poate ajungem sa ne oblige sa avem un SRL- Situatie Relationala Legalizata ca asa nu putem sta. Din ce stiu eu, mama nu mai vrea barbati ca I s-a acrit de uniuni traditionale. Dar, cum zice elnglezul, e posibil sa “take one for the team”.

In scopul identificarii bubelor restrictionarii familiei la ceva atat de structural, hai sa prezentam cateva cazuri. Pentru usurinta, in coltul din dreapta sta Ion si in stanga sta Maria, fosta parte familiala, actualmente posibil amica.

Totul se rezuma la urmatoarea intrebare: odata pierdute anumite calitatti din definitie, esti sau nu familie? Daca nu, totul e bine. Inseamna ca odata intemeiata familia, pot aparea terti, uniuni, amante si amanti si schimbari de gen.

Daca da, avem ceva probleme J

1.     1.  Ion si Maria au un copil dar nu sunt casatoriti. Se poate propune ca lege aditionala sa obligam pe Ion si Maria sa se casatoreasca astfel nu pot avea copii. Si daca ii fac? Ei bine, ii declaram nuli.

2.       2. Ion si Maria sunt casatoriti. Maria nu poate sa faca copii. Dar notiunea de familie se intemeiaza pe dreptul si indatorirea de parinte deci nu au cum sa fie o familie in sensul traditional pana nu au si asa ceva. Cum? Ii priveste. Suntem deschisi la alternative (a se citi – Ion, iata numarul de tel al Anei: 0000 XXX XX).

3.     3.   Ion doreste sa divorteze de Maria dupa ce a cunoscut-o pe Ana cu care pare ca ar avea mai multe sanse de a se intemeia. Per ar contrario fata de cum este definitia, familia este desfiintata prin “liber consimtire” din partea ambilor soti. Ion doreste dar nu poate avea. Ana vine si traieste cu Ion si Maria.

4.      4.  Ion1 si Ion2 vor sa adopte. Ionii pot adopta doar ca de fatada Ion1 sau Ion2 se unifica cu Maria. Traiesc bine-mersi intr-un duplex. Ion1 si Ion2 adopta ulterior copilul lui Ion si Maria din exemplu 1.

      Pluralul din definitie exclude casatoriile din care rezulta un singur copil: “dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”. Ai un singur copil? Sanatate! Du-te la gara, sari in primul tren si cauta-ti adapost intr-o tara normala. Pai daca dorim sa fim exclusivisti, hai sa o facem pana la capat.

7.     5.   Ion si Maria sunt casatoriti. Apoi Ion decide ca ar vrea sa devina Ioana. Acum, conform ramurii de decizie pe care ne aflam, exista o familie pana nu mai exista una. Termina Ion/Ioana tratamentul hormonal, se termina si familia. Si cred ca e mai ieftin ca divortul.

8.       

9.      6. Ion si Maria divorteaza si apoi se casatoresc cu terti. Gigel  face parte din 2 familii diferite. Familia 1 este axata pe cresterea lui Gigel, oferind 3 portii de vitamine si fructe zilnic. Familia 2 este centrata pe educatia si instruirea lui Gigel. Nu se cunoaste soarta acestuia.

Oricum, daca tot dorim specificatii de gen in legile statului, ar fi o provocare sa se ajunga la:

-          Definitia femeii. Greutate, cate ovare si restul adiacentelor.

-          Definitia barbatului. Fara sa fiu rea, sa ridicam un pahar in urmatoarea seara “in familie”, gandindu-ne cum familia pacientului lui Ciomu si-a pierdut un alt membru J

Pentru ca toate aceste cazuri care, repet, trebuiau dezbatute intr-o “coalitie”, sa nu existe sis a fie preintampinate orice fel de interpretari, iata cum ar trebui modificata legea:

 „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, care in urma unui raport sexual intre ei concept un numar variabil, dar nu mai putin de 1, de urmasi de gen masculin si/sau feminin – egal tratati. Femeia si barbatul trebuie sa ramana in deplinatatate functiilor biologice pe parcursul desfasurarii programului familial, fara a exista schimbari de rol/sex/statut marital. Este permisa integrarea unui amante sau amant doar dupa intemeierea initiala.

* Norme de reglementare vor fi create ulterior, impreuna cu Uniunea APPQS si organul de control OODRT.

Pe parcusul desfasurarii programului familial, pana la integrarea completa a urmasilor (dar nu mai putin de 1) in alte unitati familiale, barbatul si femeia sunt obligati sa instruiasca si sa asigure confortul necesar dezvoltarii urmasilor (nu mai putin de 1) in randul unui gen sexual.