Ce zici soro?

Nu-i asa ca ne place pateu' ca nu e inecacios? Pur si simplu nu m-am putut abtine sa nu comentez (inca) o alta reclama stupida cu care ne chinuie astia din publicitate. In primul rand a lega un aliment comestibil de un cuvant ce contine "cacios" ca parte finala, nu este tocmai o idee stralucita pentru ca indiferent cat de putina importanta ai da subconstientului, se fac totusi niste legaturi pe acolo...
In al doilea rand, astept partea a doua in care sper ca veti folosi apelativul "vere".
In al treilea rand, vroiam sa stiu daca cineva va plateste pentru chestia asta?

Bine, se putea si mai rau- de exemplu, nu mi-a mai fost chinuita urechea de mult de Paula-vacuta. Nu suport reclamele dublate, dau foarte prost pentru potentialii cumparatori. Daca ai bani sa angajezi pe unii sa dubleze o reclama dar nu ai intr-atat incat sa-i si filmezi, asta spune multe. Ma indoiesc ca in tarile dezvoltate se poarta reclamele dublate... nu cred ca se inghesuie nimeni sa ia de pe rafturi un produs despre care au auzit la televizor de la unii ce isi miscau buzele nenatural.
Mai bine filmezi pe unul care ridica niste pancarde si rage putin niste triluri magice cu paula -dar macar o face in limba romana dacat sa dublezi o reclama creata pentru un alt target.

Reclama Murfatlar

Stiti reclama cu Matache Macelaru', mare specialist in mezeluri? Ei bine, se pare ca o stiu si cei de la Murfatlar. Pentru ca originalitatea nu inseamna neaparat sa vii cu continut nou, ei s-au gandit sa se foloseasca de reclama mezelistilor (putin schimbata) pentru a atrage noi clienti.
Mai jos, cele doua reclame:
Reclama Matache Macelaru'

Reclama Murfatlar

Reclame romanesti

Azi vom vorbi despre reclamele romanesti. Care reclame romanesti, veti zice? Acelea cateva pe care marile branduri se obosesc se le faca in limba neaosa? Si noi care ne obisnuisem cu reclamele astea dublate in romana...stiti genul, nu?
Ma fascineaza cum cineva mimeaza cu buzele: harcicorvaharcicova si noi auzim: vreau sa fac poo-pitz in baia lui Paul.
Pe de alta parte, cand te uiti la reclamele facute de populatia indigena cu target pe populatia indigena, te ia durerea de cap.
Metoda de a hotari scenariul unui astfel de reclame este foarte simpla:

Este un produs pentru femei(cum ar fi, sa zicem, detergentul)? Nu e nicio problema, o chemam pe doamana cu alunita care ne va trancani vesel despre cat de minunat e sa fi casnica si sa speli asternuturi.

Este un produs pentru barbati? Asta e si mai simplu...arunci niste tatze si gata.

Este un produs sau un serviciu adresat intregii familii(ex. reclamele la credite bancare sau alte inginerii financiare)? In acest caz, trebuie sa arunci in joc nume respectabile daca vrei sa ai credibilitate (de preferinta nadia, tiriac sau nastase).


Categoria reclamelor funny si amuzante este una efemera si nu prea merita sa o discutam. Si aici sunt cateva principii de directionare, cum ar fi:
Principiul nr. 1: Nu conteaza cine e in reclama sau cat de celebra e acea persoana. Daca e cu adevarat funny, cei de la CNA o sa o interzica. Doar nu o sa ne lase brusc sa ne transformam in oameni veseli? pai daca ne-ar lasa, cine ar mai canta doinele noastre de jale si de dor? Cine ar mai duce mai departe traditia noastra de popor jeluitor, trist si oprimat?
Principiul nr. 2: daca nu conteaza pe cine chemi ca oricum o interzice CNA-ul (vezi reclama cu popa care zboara), atunci nu arunca banii de pomana si filmeaza reclama cu o persoana no-name, no-fame.


Si acum, ca sa exemplific tot ce am spus mai sus, iata o reclama facuta pentru poporul roman. Enjoy!