Prin natura profesiei stau mult pe site-urile de joburi, retele profesionale si, de ce nu, retele de socializare. Oricum, ca vrei sau nu vrei, stand in mediul asta online esti automat aglomerat vizual de tot felul de prototipuri umane (parca fiinte e prea mult spus). Astazi vom vorbi de prototipul "0 personalitate" sau aceia care nu au o individualitate, cel mult sunt umbre de copaci, linii ajutatoare sau spatii intre cuvinte.
Inainte, pe vremurile in care existau sate si erau si locuite, prototipul de care vorbesc se prezenta intotdeauna cu "sunt al lui/a lui". La oras, erai doamna dr. ing. X-ulescu si asta automat te facea si doctor si inginer alaturi de barbatul caruia ii apartineai.
Azi le vezi este tot, poze de profil comun, eu cu tine, tu cu mine -sa moara de ciuda altii ca uite ce profil de "a lu' X" am eu. Vezi femei alaturi de barbati ranjind fericite de parca ar fi castigat o capita de fan la loto 6 cai frumosi. Le vezi alaturi de copii in poza de profil pentru ca deh, sa stie omul ca ai fost tu a lu' pana ai conceput si tu un a lu', ocazie cu care ai promovat de la prefix la suffix.
Si, da, le vezi pe site-urile de joburi, in poze alaturi de barbati si bineinteles, tu ca om de Resurse Umane, te distrezi si aproape iti vine sa suni si sa intrebi daca la angajare vin direct doi sau cat e pachetu'?
Dragilor si dragelor, profilul de Facebook, profilul de LinkedIn si cel de pe site-urile de joburi sunt profilurile voastre. Poate acest pronume posesiv este prea complicat pentru voi, stiu si eu daca va mai amintit ca asta e pronumele care nu are forma proprie la persoana a III a plural? Ei bine, voi nu aveti forma proprie la nicio persoana. Sau nu la a voastra, cel putin.
Ca-ti pui poza de profil cu hubby/iubby/tutu/frumoasa mea/minunea vietii lu' adrian, nu demonstrezi ca va iubiti patenerii si copiii ci doar ca nu ati invatat sa va iubiti pe voi. Daca aveti nevoie de o asociere "sanatoasa" ca sa va simtiti valorosi inseamna ca undeva, pe undeva, stima de sine se apropie vertiginos de zero absolut.
Da, poti sa minti ca ti-ai pus poza ca sa demonstrezi cat de mult tii la o persoana. Serios? Daca tii la persoana aia, vrei ce-I mai bun pentru ea si in acest caz concret, nu esti tu acel ceva. Din contra.
Ipotetic vorbind, daca stii ca nu ai personalitate si esti nul ca valoare, cand iti pui o astfel de poza de profil nu faci decat sa te vinzi pe tine, nu relatia ta si clar nu omul alaturi de care te-ai pozat.
Hai sa fim sinceri. Nu ne punem poza cu Taj Mahalul ca sa demonstram cat de mult iubim religia hindusa. E modul nostru de a ne lauda ca am fost acolo, uite ce valori suntem pentru asemenea reusite. Am bani, am si valoare, merg cu avionul, vizitez, sunt cel mai tare.
Nu am nimic cu asta, Taj Mahalul e Taj Mahal dar omul e om.
Idee de cadouri pentru parteneri: bilet tip abonament la toate muzeele de ceara. Cate o personalitate pe zi in poza de profil. Wow! Mind-blowing.
Idee pentru prototip: Castigati o personalitate.
P.S. Poza alaturata este de pe Bestjobs.
miercuri, 23 august 2017
luni, 22 mai 2017
To be or not to be familie sau studiu de caz asupra sanatatii mintale si emotionale a coalitiilor
Subiectul zilei: de ce te priveste pe tine ce fac altii in dormitor? Cum poti sa reduci un sentiment la o notiune si notiunea la doua genuri antagonice? Si sa faci asta lege chiar?
Familie e cine vrei tu sa fie. Familie e mama si sora mea – nu
mai avem barbati in uniunea/amicareala asta a noastra. Bine, noi suntem
norocoase ca la baza relatiei de prietenie dintre noi, a stat o uniune intre un
barbat si o femeie. Adevarat, o alta femeie si-a dorit sa se unifice cu acelasi
barbat si atunci, in impas, noi ne-am desfiintat. Acum stiu mai bine – fiind
deja o familie intemeiata, era ok sa traim si in 5.
Poate ajungem sa ne oblige sa avem un SRL- Situatie
Relationala Legalizata ca asa nu putem sta. Din ce stiu eu, mama nu mai vrea
barbati ca I s-a acrit de uniuni traditionale. Dar, cum zice elnglezul, e
posibil sa “take one for the team”.
In scopul identificarii bubelor restrictionarii familiei la ceva atat de structural, hai sa
prezentam cateva cazuri. Pentru usurinta, in coltul din dreapta sta Ion si in
stanga sta Maria, fosta parte familiala, actualmente posibil amica.
Totul se rezuma la urmatoarea intrebare: odata pierdute
anumite calitatti din definitie, esti sau nu familie? Daca nu, totul e bine. Inseamna
ca odata intemeiata familia, pot aparea terti, uniuni, amante si amanti si
schimbari de gen.
Daca da, avem ceva probleme J
1. 1.
Ion si Maria au un copil dar nu sunt casatoriti.
Se poate propune ca lege aditionala sa obligam pe Ion si Maria sa se
casatoreasca astfel nu pot avea copii. Si daca ii fac? Ei bine, ii declaram
nuli.
2. 2. Ion si Maria sunt casatoriti. Maria nu poate sa
faca copii. Dar notiunea de familie se intemeiaza pe dreptul si indatorirea de
parinte deci nu au cum sa fie o familie in sensul traditional pana nu au si asa
ceva. Cum? Ii priveste. Suntem deschisi la alternative (a se citi – Ion, iata
numarul de tel al Anei: 0000 XXX XX).
3. 3. Ion doreste sa divorteze de Maria dupa ce a
cunoscut-o pe Ana cu care pare ca ar avea mai multe sanse de a se intemeia. Per
ar contrario fata de cum este definitia, familia este desfiintata prin “liber
consimtire” din partea ambilor soti. Ion doreste dar nu poate avea. Ana vine si
traieste cu Ion si Maria.
4. 4. Ion1 si Ion2 vor sa adopte. Ionii pot adopta
doar ca de fatada Ion1 sau Ion2 se unifica cu Maria. Traiesc bine-mersi intr-un
duplex. Ion1 si Ion2 adopta ulterior copilul lui Ion si Maria din exemplu 1.
Pluralul din definitie exclude casatoriile din
care rezulta un singur copil: “dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura
creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”. Ai un singur copil? Sanatate! Du-te la gara,
sari in primul tren si cauta-ti adapost intr-o tara normala. Pai daca dorim sa
fim exclusivisti, hai sa o facem pana la capat.
7. 5.
Ion si Maria sunt casatoriti. Apoi Ion decide ca
ar vrea sa devina Ioana. Acum, conform ramurii de decizie pe care ne aflam, exista
o familie pana nu mai exista una. Termina Ion/Ioana tratamentul hormonal, se
termina si familia. Si cred ca e mai ieftin ca divortul.
8.
9. 6.
Ion si Maria divorteaza si apoi se casatoresc cu
terti. Gigel face parte din 2 familii
diferite. Familia 1 este axata pe cresterea lui Gigel, oferind 3 portii de
vitamine si fructe zilnic. Familia 2 este centrata pe educatia si instruirea
lui Gigel. Nu se cunoaste soarta acestuia.
Oricum, daca tot dorim specificatii de gen
in legile statului, ar fi o provocare sa se ajunga la:
-
Definitia femeii. Greutate, cate ovare si restul
adiacentelor.
-
Definitia barbatului. Fara sa fiu rea, sa
ridicam un pahar in urmatoarea seara “in familie”, gandindu-ne cum familia
pacientului lui Ciomu si-a pierdut un alt membru J
Pentru ca toate aceste cazuri care, repet, trebuiau dezbatute intr-o “coalitie”, sa nu existe sis a fie preintampinate orice fel de interpretari, iata cum ar trebui modificata legea:
„Familia se
întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, care in urma
unui raport sexual intre ei concept un numar variabil, dar nu mai putin de 1,
de urmasi de gen masculin si/sau feminin – egal tratati. Femeia si barbatul
trebuie sa ramana in deplinatatate functiilor biologice pe parcursul
desfasurarii programului familial, fara a exista schimbari de rol/sex/statut
marital. Este permisa integrarea unui amante sau amant doar dupa intemeierea
initiala.
* Norme de reglementare vor fi create
ulterior, impreuna cu Uniunea APPQS si organul de control OODRT.
Pe parcusul desfasurarii programului
familial, pana la integrarea completa a urmasilor (dar nu mai putin de 1) in
alte unitati familiale, barbatul si femeia sunt obligati sa instruiasca si sa
asigure confortul necesar dezvoltarii urmasilor (nu mai putin de 1) in randul
unui gen sexual.
miercuri, 5 aprilie 2017
Inutilitate
Din ce in ce mai des in ultimul timp, imi aduc aminte de o faza din serialul de desene Familia Simpson - genul acela de lucru pe care il remarcam doar atunci cand il vedem caricaturizat :))
In fine, ca sa revin, in aceasta faza de care imi tot reamintesc 2 simpsonieni plimba un geam. Il feresc de cel putin 4 pericole -sa nu se sparga, sa ne intelegem- apoi il arunca intr-o gramada de gunoi.
Iar ca exemple din viata de zi cu zi:
- o tipa care isi parcheaza masina pe linia de tramvai ca sa fie aproape de sala de sport unde se duce sa foloseasca pista de alergat;
- un tip care mananca numai cruditati dar fumeaza;
- persoana cu obezitate morbida care se teme ca se ingrasa de la o prajitura. Asta dupa ce a manacat 3 feluri principale si 2 paini;
- femeile care iubesc florile pentru ca asta li se pare lor ca da bine in termeni de comuniune cu natura, gingasie si frumusete. Le rup pe oriunde le gasesc si le pun in glastre;
- nationalistii convinsi care de abia asteapta sa insele Statul - pentru ca, nu-i asa, ala nu reprezinta poporul si nici tara;
Un singur cuvant poate descrie ce e mai sus - si, nu, nu e prostie. Doar inutilitate.
In fine, ca sa revin, in aceasta faza de care imi tot reamintesc 2 simpsonieni plimba un geam. Il feresc de cel putin 4 pericole -sa nu se sparga, sa ne intelegem- apoi il arunca intr-o gramada de gunoi.
Iar ca exemple din viata de zi cu zi:
- o tipa care isi parcheaza masina pe linia de tramvai ca sa fie aproape de sala de sport unde se duce sa foloseasca pista de alergat;
- un tip care mananca numai cruditati dar fumeaza;
- persoana cu obezitate morbida care se teme ca se ingrasa de la o prajitura. Asta dupa ce a manacat 3 feluri principale si 2 paini;
- femeile care iubesc florile pentru ca asta li se pare lor ca da bine in termeni de comuniune cu natura, gingasie si frumusete. Le rup pe oriunde le gasesc si le pun in glastre;
- nationalistii convinsi care de abia asteapta sa insele Statul - pentru ca, nu-i asa, ala nu reprezinta poporul si nici tara;
Un singur cuvant poate descrie ce e mai sus - si, nu, nu e prostie. Doar inutilitate.
vineri, 22 iulie 2016
M-am hotarat...
Moarte, a vieții umbră străvezie
Ascultă azi durerea mea târzie…
Vreau să iți spun o vorbă, două
Ne știm de mult noi, amândouă…
Apari mai des când eu zâmbesc,
Și pleci cu tot ce încă mai iubesc.
Îmi datorezi o clipă de tacere,
Și m-am decis că ți-o pot cere.
Mi-ai luat atâția oameni dragi
Nu știu...nu știu cum îi atragi.
M-am hotărât să-ți cer să pleci,
Privirea ta să n-o mai văd în veci.
Lasă-mi clipele și oamenii rămași
Altfel, promit, vom fi vrăjmași!
M-am hotărât să-ți cer să pleci,
Să nu-ți mai aud șoaptele seci,
Promit să uit cum e să râzi,
Dacă-i feresc de ochii tăi hâzi.
M-am hotărât să-ți cer să pleci,
Să nu-ți mai simt umbrele reci.
Voi înceta să sper, să mai aștept,
Dar lasă-le inima să bată-n piept.
M-am hotarat să-ți cer sa pleci
Cu al tău etern parfum de lileci,
De sentimente iti jur că mă dezic,
Sa-mi iei alt suflet, ție iți interzic!
De vrei să ma asculți acum,
Să ne urmăm al nostru drum...
De nu...
Te voi ucide moarte, voi face o încercare,
Să te scufund de-a pururi în veșnică uitare.
marți, 12 iulie 2016
Hello..again
Nu am mai intrat pe blog de ceva vreme, din octombrie anul trecut daca e sa ma iau dupa data ultimei postari :)
Am adaugat tot ce am scris si mi s-a parut relevant si acum, la a doua citire. Restul e can-can :)
Am adaugat tot ce am scris si mi s-a parut relevant si acum, la a doua citire. Restul e can-can :)
La revedere
Aceasta poezie am dedicat-o bunicului meu.
Din suflet, tataie, pentru tine...
Suflet drag şi mult iubit,
Ai plecat, ne-ai părăsit,
Regăsind pe altcineva,
Care dorul tău-l avea.
Mi-aş dori să fii cu mine,
Să îmi spui că va fi bine...
Chiar şi dacă nu mai eşti,
Tu în suflet îmi trăieşti,
Şi de acolo n-ai să pleci,
Căci vei locui pe veci.
Nu ca simplu lut de vară,
Ci senin, făr’ de povară...
Suntem pe al tău drum,
Mi se spune des acum.
Pentru toţi e un sfârşit
Aşa cum ne-a fost ursit.
Dar eu ştiu...daca vroiai,
Tu pe moarte o infrangeai.
Omul este ca un vrej,
În al vieţii val-vârtej...
Turn, regină şi nebun,
Aruncaţi într-un ceaun,
Râde soarta şi destinul...
De-al nostru chin continuu.
Dorul mi-este ca un spin,
Amintirea-ţi, un suspin.
Tristeţea e armură grea,
Topită peste pielea mea.
Mă tot gândesc adesea...
Ca mi-a ramas doar ea"
"Trecem noi si peste asta!"(C.M.)
Suflet drag şi mult iubit,
Ai plecat, ne-ai părăsit,
Regăsind pe altcineva,
Care dorul tău-l avea.
Mi-aş dori să fii cu mine,
Să îmi spui că va fi bine...
Chiar şi dacă nu mai eşti,
Tu în suflet îmi trăieşti,
Şi de acolo n-ai să pleci,
Căci vei locui pe veci.
Nu ca simplu lut de vară,
Ci senin, făr’ de povară...
Suntem pe al tău drum,
Mi se spune des acum.
Pentru toţi e un sfârşit
Aşa cum ne-a fost ursit.
Dar eu ştiu...daca vroiai,
Tu pe moarte o infrangeai.
Omul este ca un vrej,
În al vieţii val-vârtej...
Turn, regină şi nebun,
Aruncaţi într-un ceaun,
Râde soarta şi destinul...
De-al nostru chin continuu.
Dorul mi-este ca un spin,
Amintirea-ţi, un suspin.
Tristeţea e armură grea,
Topită peste pielea mea.
Mă tot gândesc adesea...
Ca mi-a ramas doar ea"
"Trecem noi si peste asta!"(C.M.)
Testele de autocunoastere
Daa, duminica e o zi dedicata talentului literar. Cine il
are si l-a folosit toata saptamana – sta si il lasa se odihneasca. Cine nu il
are pentru ca l-a pierdut sau nu i-a apartinut niciodata, in speta -eu,
foloseste aceasta zi speciala pentru vesnica-I pomenire intru neexistenta sa.
Subiectul care mi-a retinut atentia de aceasta data: testele
de autocunostere. Sunt un trend care tot speram ca dispare, cum s-a vestejit folosirea indemnului “fii ca
Ion” in timp ce te striga unul “Baa, Cristi”. Cred ca sunt mii de astfel de
“teste”, cu subiecte ce frizeaza ridicolul. “Iti plac cartofii prajiti?”, “Cand
te impiedici, cazi?”. Adevarul e ca niciodata nu poti stii, cel putin pana nu
treci testul. Cum nu stii daca esti inalta sau scunda, daca vorbesti mult sau
putin –sunt detalii care poate iti scapa daca nu ai avut timp sa te
familiarizezi cu propria persoana.
Celor care simt des nevoia de a completa un astfel de test,
cred ca le-ar fi folositoare urmatoarea reteta: se ia fotoliu, se adauga
psiholog, se agita bine sub o ora sau macar pana apar bule si apoi lasi
amestecul la dospit dupa caz si
necesitatii, il coci la lumina ultravioleta a neuronului si apoi savurezi
rezultatul. :)
Enjoy!
P.S. sper sa nu se simta nevoia de a o completa un test
pentru a decide daca iti plac fotoliile din piele sau cele de plus.
Stânca
Lângă stânca rece a sufletului meu
S-a cuibărit o pană pierdută de arheu.
Un simţământ se naşte in piatra ce sunt eu:
-Ce vrei tu, pană, spre ce zburai,
Când liberă erai, încotro te îndreptai?
Îmi cer umile scuze că nemişcarea mea
Ţi-a frânt speranţa de a gasi acel ceva
De-l căutai...
În jurul meu adesea se cântă cu jale,
Despre un loc ce viata ţi-l aşează în cale,
Unde nu este durere, nici suspin, nici întristare..
Ce seamănă asta cu groaznica nemişcare!
Nu ştiu cei ce cântă că nu asta îşi doresc,
Iar traiul lor mărunt mă face să gândesc...
Să simt, aş vrea, tristeţe şi durere
Căci viaţa vine în dar alăturea de ele.
Şi doar pene rătăcite prinse în joc de vânt,
Mă mai găsesc pe mine, pe frunze şi pământ.
Dacă aş putea să suflu, te-aş ajuta să pleci.
Dar poate vântul mă poate asculta,
De-i cer să vină să te ia...
-Vânt de iarnă, vânt de iarnă,
Răscoleşti totul prin preajmă,
Nu mă poţi mişca pe mine,
Dar, te rog, în mâna ta,
Poartă pana până unde-o vrea,
Poart-o către ceruri albastre,
Către soare şi izvoare
Către viaţă şi dogoare...”
Aşa s-a rugat piatra, în nemişcarea sa...
Se duce, zboară pana pe oftatul cine ştie cărui zeu,
Şi piatra cade în nemişcare, aşa cum a fost mereu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)