Incep azi un nou capitol

Incep azi un nou capitol, privind 2 oameni

El – un baiat – da, corect spus, nu barbat doar baiat. Crescut pentru a fi doar ce trebuie sa fie pentru parinti. Crescut sa ofere maini si pahare cu apa la batranete, un fel de “just in case” obligatoriu, asa cum sunt majoritatea copiilor facuti in ziua de azi. Niciun simt al responsabilitatii, niciun plan de viitor doar o disperare de a fi bagat in seama si de a i se acorda importanta de catre cineva. 

Obisnuia sa faca mici afaceri ca sa isi castige niste bani si ceva prieteni.  Nu excela oricum la asta dar se descurca cat sa nu faca eforturi prea mari sa fie mai mult de atat.

EA – o fata, crescuta pentru a fi cea mai buna dar care nu reusea niciodata sa atinga asteptarile acestea. O fata care de mica a fost urata de o parte a familiei ei pentru ca era iubita de alta parte a familiei ei. Un om care visa sa aiba lucruri numai ca sa poata sa le dea dar nu pentru ca avea o bunatate interioara ci pentru ca asa era toata lumea impacata si ea linistita.

Si s-au intalnit pentru ca el voia sa o insele cu un telefon mobil si ea voia sa fie inselata.

Imi aduc aminte de vestita bratara pierduta, bratara lui. Cumva, i-a dat-o ei sa o tina si ea a pierdut-o bininteles. Asa cum pierdea de regula mai toate lucrurile care ii ajungeau in grija. Imi aduc aminte de meditatiile la matematica si de nervii facuti pentru ca el nu se putea concentra mai mult de 5 minute. Pentru ca era cald, era prea greu, era prea mult. Imi aduc aminte de ceaiul de scortisoara –reteta invatata si cum as putea sa uit seara in care a pregatit cina? Cu cartofi cu branza pentru ca asta iubea ea sa manance, asta ii amintea de copilarie.

Si, bineinteles, imi aduc aminte de nenumarate reprosuri in care ea sau eu cea de atunci, ii cerea sa fie matur si de incredere. In care ii cerea sa nu mai sperie babe pe strada si sa nu se mai dea rotund ca sparge peretii cu atusugestia si autocontrolul.

Cand a corectat-o pe ea, fata care luase la liceu cu 9.45 la gramatica limbii romane. Chestie pe care i-a iertat-o greu sau poate niciodata.

Cand a uitat ea de el, lasandu-l in fata portii si tatal ei i-a adus aminte sa il cheme. Cand vorbeau despre femei si rolul lor in societate, stand pe treptele blocului.  Sau cand a uitat de el dupa ce a luat 3 cafele si ea a plecat cu masina dupa ce si-a luat-o pe a ei. Noroc ca mai era altcineva in masina, cine stie unde si-ar fi adus aminte ca venise impreuna cu cineva.

Cand a vrut sa o imbete si i-a reusit asa de bine ca s-a speriat. Dus la nu stiu ce restaurant si servit doua beri ca atat a fost nevoie. Apoi mers la tiribomba, oprit scurt la Judecatorie si apoi dusa acasa impreuna cu sorcova ei cu tot.

Anii in sir in care distractia lor a fost sa mearga la Govora. Cand a batut cu lingurinta in teava din hotel pentru ca pensionarii faceau prea multa galagie. Sau cum a mers cu ea sa gaseasca biblioteca din oras.

Cand tot incerca sa o faca sa-si inceapa viata sexuala, mintind-o despre nenumaratele pericole care te pasc daca nu esti activ sexual. Chisturi, probleme neurologice si de toate genurile.

Cand si-a dat seama ca il iubeste avand un vis in care vecinul de casa arunca cu bombe si la un moment dat, in vis, o bomba a aterizat pe langa el. Cata furie a simtit atunci si cum a suferit vecinul in vis, facut bucatele mici, cu mainile goale.

 Cand isi scriau diverse pe biletele si cand ea a primit prima floare. Asta, bineinteles, dupa ce i-a reprosat ca e tot atat de romantic ca un babuin.

Observ ca amintirile, atunci cand le dai drumul, nu sunt deloc enumerate intr-o ordine cronologica. Poate pentru ca asa-i viata,  ti-o amintesti in 3 planuri si o simti doar in unul singur.

Tot din trecut imi aduc aminte de plecarea cu clasa catre Predeal si cum ea impreuna cu alta ametita au reusit sa piarda trenul. Bineinteles, au mers cu Inter city in conditii impecabile, in timp ce clasa si bagajul ei in care se aflau pantofi de gala si rochii de seara pentru acel weekend, ar fi ramas parasite intr-o sala de asteptare daca nu era el.

Cum a salvat-o de la moarte pentru ca dormea intr-o camera in care era dat drumul la gaze dar soba nu era aprinsa.

Cum la Busteni, a iesit cu cutitul la geam cand a batut nu stiu cine la usa. Niciodata nu a fost un om al noptii, el. Tot timpul se culca devreme, poate doar in cazurile in care isi petreceau seara pe trepte, doar atunci isi permiteau sa stea pana mai tarziu.

Cum a gresit drumul prin Targu Jiu si au trebuit sa mearga 2 ore pe langa sosea, fluierati de toti camionagii.

Il iubea cand era impulsiv si cand era bland. Il iubea cand avea idei trasnite si il iubea cand il certa pentru acestea in timp ce le puneau in practica. Cand au fost sa isi ia ea cainele din Filiasi pentru ca acolo il dusesera bunicii ei. Cum au mers cu trenul si l-au gasit. Imi aduc aminte privirea lui Piciu cand m-a vazut. De plecarea la Valcea unde era parchetul cu tenta de verde pe care il dorea ea. Cum s-a stricat masina si cum s-a stricat si masina care a venit dupa ei.

Imi aduc aminte o gramada de lucruri- imi aduc aminte de el si de ea cand asteptau pe holurile spitalului unde era internata mamaia ei. Imia duc aminte de cum am dat vestea lui tataie ca mamaie, femeia care i-a fost alaturi o viata, a murit.

Imi aduc aminte cand au vrut sa faca o surpriza bunicului si sa vopseasca casa cat e plecat la tratament. Si cum au gresit culoarea si casa a iesit de un roz tampit.

Imi aduc aminte de Batranul si Acolitul si de Mira. Batranul era al ei si Acolitul era al lui – cum nu stia Acolitul ce inseamna mangaierea...cum au stat langa Mira cand a murit otravita.

Sau de Dacia pe care au primit-o de la buncii ei. Cum a trebuit refacut motorul si cum era esential sa fie imbunatatita. Tot timpul asta era ce isi dorea – daca avea Dacia 1300, atunci trebuia sa aiba bord si triple de Dacia 1310. Daca avea Opel atunci trebuia sa fie vopsit. Daca avea Audi autnci trebuia sa aiba sistem audio in x si Y.

Cum a lasat-o pe ea sa astepte in frig ca nu a venit sa o ia cu masina ei. Pentru ca avea treaba. Dar si cum ea a uitat ca ii e ziua de nastere.

Imi aduc aminte cum a adus pisicul negru la el acasa. Imia duc aminte de cateii pe care am vrut sa-i salvez, gasiti la colt de strada si pe care nu a lasat-o bunicul sa ii aduca acasa. Si cum au murit plini de viermi. Imi aduc aminte de lucuri care tin de amandoi dar si lucruri care tin numai de mine. Cum suferea dupa animalele pe care nu le putea salva si cum isi promitea ca acest lucru nu se va mai intampla.  Cum o consola desi nu stia ce sa zica si nu intelegea.  

Imi aduc aminte de Georgica care a fost dat pentru ca traiau in garsoniera si nu aveau loc toti. Si cum a incercat sa il recupereze pentru ca ea a plans trei zile dupa el. Nu a reusit si astfel a avut loc Ion, cel fara de care viata mea poate ar fi goala.

Imi aduc aminte de “ Mama!Ce mi-ati facut voi mie!” cand el credea ca il iau apele. Imi aduc aminte cum il tara prin toate parcurile acvatice desi el nu s-ar fi dat in nimic. Cum grija lui era sa umble cu prosopul dupa nebuna care nu statea o secunda. Cum a lasat-o in fata topoganului de colac dublu pentru ca i-a fost frica. Imia duc aminte de calul pe care l-a primit la echitatie si cat a putut sa urle la galop.

Imi aduc aminte de esecuri, probleme, lucruri bune, toate traite asa, la unison. Intamplate la amandoi, nu doar la unul.

Imi aduc aminte si de gunoi menajer, folder facut pentru ca ea nu suporta mizeria de pe desktopul lui.  

Imi aduc aminte si ca ea era responsabila cu curatenia si el cu facturile si spalatul rufelor. Totusi a reusit sa ramana fara curent ca nu a platit una pe vremea cand traiau la garsoniera. Imi  aduc aminte de cum au ramas pe dinafara si cum i-a pus ei telefonul la ureche sa vorbeasca cu proprietarul la ora 12 noaptea desi el pierduse pariul.

Imi aduc aminte de cat de speriata a fost cand a trebuit Ion operat si cum crease ea un sistem de a te juca cu pisicul un anume timp ca sa nu vomite.

Imi aduc aminte de prajiturile aduse din Bucuresti si de cele 3 perechi de sosete pe care i-a primit de la el.Imi aduc aminte de cumparaturile pentru tataie. Ceai negru, ceai de macese, mierea si ciorba respectiva. Si de cum se pregatea mancarea. Si cat nu suporta ea sa astepte cand ii era foame. Ar fi mancat cartofii si daca erau rotunzi sau taiati sub forma de floare.

Imi aduc aminte de telefonul acela mobil albastru si cu buton portocaliu, un telefon bun, pe vremea cand selfie nu era important. Imi aduc aminte de cum trebuiau sortate pozele pentru tataie, pozele de la mare. Imi aduc aminte cand la mare, prima data, au mers cu trenul. Si cum au ramas fara bani si nu au mai luat bilete la intoarcere. Si cum au fugit de controlor.

Imi aduc aminte de momentele in care se uitau la Masterchef dupa ce gatise ceva bun. Sau cum adormea el mereu la filme. Sau faptul ca sforaia in timp ce ea nu putea sa doarma.

Imi aduc aminte lucuri bune si frumoase. Cand a avut grija de ea pentru ca altfel murea. Si cat de greu a fost acea perioada in care linia intre normalitate si nebunie era mai subtire de un fir de par.

Imi aduc aminte si de cuvintele grele care s-au spus. Sau cand nu au mai fost nici acelea, cat de groaznica era singuratatea in doi.

Imi aduc aminte totul si nu vreau sa uit nimic. Nici declaratiile de iubire vesnica si nici cat de repede au fost uitate. Punct. Si de la capat.

Viata si suras de floare

Viață și surâs de floare,

Dorm în albă non-culoare.

Primăvară e doar vis,

Aruncat din Paradis.

Sufletul ți-e călător,

Tot ce vezi, e trecător.

Anotimp cu anotimp,

Viața ta e un răstimp…

Iarna este somnoroasă,

Primavara-i bucuroasă,

Vara vine să te încânte,

Toamna e plină de fructe.

Toate vin și toate trec,

Zilele par că se întrec.

Azi ești o primavară,

Mâine- iarna de afară,

Simte și trăiește clipa,

Da, incurajez risipa!

Timpul este ca nisipul,

Și clepsidra ti-este chipul,

Poți castele să-ți ridici,

Poți să nu înțelegi de frici,

Poți să fi și cumpătat,

Tot atât ai de așteptat.

Pașii tăi se sting incet,

Știi că iarna-i doar antet?

Iluzia libertatii

Traim cu totii in custi de metal, otel sau beton. Muncim o viata pentru a ne imbunatati capcana, pentru a ne lauda in fata altora in timp ce, in secret, tanjim la cusca lor. Uitam de cer, de stele, uitam sa iubim alte fiinte, sa credem in ele, sa speram.

In cusca unde murim incet, nemultumiti incepem sa visam. Vrem sa mai fim copii, sa mai auzim greierii, sa ne mai jucam o ultima data, sa ne vedem bunicii si parintii vii. In visul nostru, simtim pamantul gol sub picioare, ne lasam mangaiati de soare si de vant. Apoi, cand visul s-a incheiat, ne incaltam si mergem mai departe, in infinit.

Natura ne-a parasit fiintele. In intunericul ce ne-a ramas, incet, ne pierdem si noi.

COOPERARE-RECIPROCITATE-IERTARE

În 1974, filosoful şi psihologul Anatol Rapaport, de la Universitatea din Toronto, a emis ideea că modul cel mai eficace de a te comporta faţă de cei din jur este: 1) cooperarea; 2) reciprocitatea; 3) iertarea. Adică, atunci când un individ, sau o structură sau un grup, întâlneşte alţi indivizi, structuri sau grupuri, are interesul să propună alianţa apoi, conform regulii reciprocităţii, să-i dea celuilalt în funcţie de ceea ce primeşte. Dacă celălalt ajută, îl ajută, dacă celălalt agresează, agresează şi el la rândul lui în acelaşi mod şi cu aceeaşi intensitate. După care trebuie să ierte şi să propună din nou cooperarea. 

În 1979, matematicianul Robert Axelrod a organizat un concurs între computere autonome capabile să se comporte ca nişte fiinţe vii. O singură constrângere: fiecare program trebuia să fie echipat cu comunicaţii de rutină, subprograme care îi permiteau să discute cu vecinii săi. 

Robert Axelrod a primit 14 dischete de programe trimise de colegi, profesori universitari interesaţi de acest concurs. Fiecare program avea legi diferite de comportament (cele mai simple: două linii de cod de conduită; cele mai complicate: vreo sută). Scopul era acumularea cât mai multor puncte. Unele programe aveau ca regulă să-l exploateze cât mai repede pe celălalt, să-i fure punctele apoi să schimbe partenerul. Altele încercau să se descurce singure, păstrându-şi punctele, fugind de toate contactele cu cele care puteau să le fure. Altele aveau reguli de tipul: „Dacă celălalt este ostil, avertizează-l că trebuie să înceteze, apoi treci la o pedepsire a lui". Sau: „Cooperează, apoi trădează prin surprindere". Fiecare program a fost opus de două sute de ori fiecăruia dintre ceilalţi concurenţi. Cel care le-a bătut pe toate celelalte a fost programul lui Anatol Rapaport, echipat cu comportamentul CRP (Cooperare-Reciprocitate-Iertare). Şi mai mult: programul CRP, plasat la grămadă în mijlocul celorlalte, este perdant la început în faţa programelor agresive, dar în cele din urmă iese victorios, apoi chiar „contagios" pe măsură ce i se lasă timp. Programele vecine, dându-şi seama că este cel mai eficace pentru acumularea de puncte, sfârşesc prin a adopta aceeaşi atitudine. Legea CRP se dovedeşte deci cea mai rentabilă pe termen lung. Fiecare o poate verifica zilnic. Asta înseamnă că trebuie să uitaţi toate afronturile pe care un coleg de muncă sau concurent vi le face şi să mergeţi mai departe propunându-i în continuare să lucraţi cu el ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Pe termen lung, metoda este rentabilă. Nu e vorba de bunătate, ci de propriul vostru interes demonstrat cu ajutorul informaticii. 

Ovulul

 Mult timp s-a crezut că ovocitul este fecundat de cel mai rapid dintre spermatozoizi. Dar acum ştim că lucrurile stau cu totul altfel. Vreo sută de spermatozoizi sosesc la ovul, care îi lasă să aştepte la suprafaţa lui ca într- o sală de aşteptare. Ce aşteaptă?

De fapt ovulul alege dintre pretendenţi. Care este criteriul acestei alegeri? A fost descoperit de foarte curând.

Ovulul alege spermatozoidul care are cea mai dife-rită formulă genetică de a sa. Ca şi cum, chiar de la acest stadiu primar, celulele noastre ar şti că natura se îmbogăţeşte prin diferenţă, nu prin similitudine. Alegând spermatozoidul cel mai „străin", ovulul ascultă de o primă înţelepciune

biologică: evitarea problemelor de consanguinitate. Căci cu cât cele două formule genetice sunt mai apropiate, cu atât mai mare este riscul maladiilor 

AnaF

Nu am mai scris demult pe blog...pur si simplu, nivelul meu de toleranta la prostie a tot crescut ca painea pusa la dospit si acum putine lucruri mai reusesc sa trezeasca cinicul din mine.

Cu alte cuvinte, cinicul a devenit indiferent....oricum, in tara noastra, cam astea sunt optiunile: ori ajungi indiferent ori te resemnezi ca nu mai apuci pensia si mori de inima.

Bun, sa revenim la povestea noastra.

Am incercat sa aflu si eu, ca orice contribuabil ingrijorat (nu stiu de ce, dar expresia asta imi evoca o gaina jumilita) cat trebuie sa platesc pentru a sustine aparatul administrativ, sistemul medical si de invatamant si tot restul de organizatii, institutii si ministere, cu titluri lungi ce contin "de pe langa" sau, din contra, titluri acronime de 3 litere, al caror inteles l-au uitat chiar si angajatii- daca l-au stiut vreodata.

Bineinteles, nu poti sa vezi nimic online. Unde ma cred si eu? Sa zic mersi ca nu trebuie sa platesc in oua, fructe si legume. Cum adica sa platesc online si sa nu stau la coada, umil, cu un numar de ordine in mana de ordinul miilor? Doar e in interesul meu sa platesc, nu? Sa-mi iau liber de la serviciu pentru a plati impozitul, alaturi de libera pentru verificarea contoarului de catre aia de la Electrica, libera pentru a ajunge sa platesc  apa -ca nici aia nu au auzit de online, libera pentru plata gunoiului -cum ar fi sa ti se taie gunoiul?-, etc., etc. Nu mai conteaza, daca le faci pe toate in sir si ti le pun la serviciu ca nemotivate, urmatoarea zi faci coada la Somaj.

Dar traim in Romania -pentru noi, a face o coada, e ceva reconfortant. De ce online cand "inline" la traditionala coada comunisto-romaneasca are nenumarate avantaje? Pe bune, cand te gandesti cat de mult socializezi -dormi pe umarul unui necunoscut, te cuibaresti alaturi de un altul, iti povestesti viata la un al treilea si pleci prieten cu tot restul -mai putin cu nesimtitul de a incercat sa intre in fata! In ce alta tara mai ai aceasta posibilitate?

Plus ca asa inveti ce inseamna umilinta - un lucru ce orice bun crestin trebuie sa-l invete. "Sarumana doamna", spui plictisitei de la ghiseu.""Va rog frumos, daca se poate si nu va e cu deranj", "multumirile mele, va raman etern dator" (ca mi-ati permis sa va platesc ).

Sunt multe avantaje.....

Pe cand, cel ce vrea sa plateasca online, se poate sa vada un mesaj de gen:

"Aceasta eroare apare deoarece nu aveti instalat pe certificatul Dvs. digital lantul de incredere al certificatelor". AAAA??

Nici macar nu imi pot inchipui ce era scris in engleza de au tradus asa in romana.

True advertising

1. Nici lor nu le place ...chelia ( Nutrivet)

2. Piesele originale Volkswagen. Asemanator nu inseamna identic

3.Braun. Precizie inainte de toate

4. Sunlight-detergent vase

Site-uri de dating rusesti

Iata cateva poze de pe site-urile de dating din Rusia...pe principiu: ii avem si noi pe ai nostri dar stai sa-i vezi pe ai lor!